ICCJ. Decizia nr. 7303/2004. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7303/2004
Dosar nr. 2309/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 68/2002, formulată de Curtea de Apel Ploieşti, în fond după casare, cu trimiterea spre rejudecare, în baza deciziei civile nr. 2996/2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, instanţa de rejudecare a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D. SRL Buzău, a anulat Decizia nr. 1052/2000 a Ministerului Finanţelor, exonerând-o pe reclamantă, de plata sumelor de 43.712.779 lei, impozit pe profit şi 27.160.089 lei, majorări de întârziere. Pârâtele Ministerul Finanţelor şi Administraţia Financiară Râmnicu Sărat au fost obligate la 29.826.187 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de rejudecare a reţinut în esenţă că din probele administrate (acte şi expertiză contabilă), a rezultat că împrumuturile asociatului unic, către societate, au contribuit la realizarea veniturilor societăţii, ceea ce duce la deductibilitatea dobânzilor aferente, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/1994.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă a susţinut că:
- instanţa nu a coroborat concluziile expertizei, cu actele depuse la dosar;
- dobânzile plătite în favoarea asociatului, nu sunt deductibile fiscal, în raport cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) lit. k) din OG nr. 40/1998;
- din probe nu rezultă care a fost destinaţia împrumutului;
- societatea dispunea de resurse necesare pentru achiziţionarea stocului de mărfuri, împrumuturile asociatului unic nefiind necesare;
- în mod greşit au fost acordate în cheltuielile de judecată, taxele de timbru achitate în căile de atac soluţionate de organele administrative.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 2996/2001, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, a fost admis recursul declarat de SC D. SRL Râmnicu Sărat şi cauza trimisă, spre rejudecare.
În considerentele deciziei s-a reţinut că „în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1991, cât şi în art. 6 alin. (1) din OG nr. 70/1994, s-a stabilit regula că orice cheltuială este deductibilă, dacă este aferentă veniturilor realizate" şi că în aceste cheltuieli „pot fi cuprinse orice fel de dobânzi, indiferent de natura împrumutului".
Cauza a fost trimisă, spre rejudecare, pentru a se face dovada dacă „cheltuiala" a fost aferentă veniturilor realizate. În speţă, fiind vorba de împrumuturi acordate de asociatul unic societăţii, trebuia să se facă dovada că acestea au contribuit la realizarea veniturilor.
Având în vedere că prin Decizia de casare a fost rezolvată problema de drept privind deductibilitatea dobânzilor, indiferent de natura împrumuturilor, în raport cu dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de rejudecare în mod corect a reţinut că dobânzile aferente împrumuturilor făcute de asociatul unic, sunt deductibile faţă de probele administrate în rejudecare, conform indicaţiilor din Decizia de casare.
Sub acest aspect, Curtea urmează a reţine că din expertiza contabilă efectuată în cauză şi din răspunsul la obiecţiunile formulate de recurentă, rezultă cu certitudine că la finele anului 1999, veniturile societăţii au crescut în proporţie de 53%, faţă de anul 1998, precum şi stocul de marfă, ceea ce nu ar fi fost posibil fără banii împrumutaţi de la asociatul unic.
Rezultă, deci, că împrumuturile acordate societăţii intimate, de către asociatul unic, au concurat la realizarea veniturilor, fiind astfel aplicabile, dispoziţiile art. 4 alin. (2) din OG nr. 70/1994.
Cât priveşte susţinerea recurentei, cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi taxele de timbru achitate în faze administrativ-jurisdicţionale, în sensul că au fost acordate fără o bază legală, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere principiul consacrat prin dispoziţia art. 2741 C. proc. civ., referitor la partea care cade în pretenţii.
Or, în cauza de faţă, instanţa a anulat actele administrative emise de cele două recurente-pârâte, ceea ce înseamnă că ele au căzut în pretenţii, urmând a suporta cheltuielile făcute de reclamanta-intimată, inclusiv cele efectuate în fazele administrativ-jurisdicţionale, faze obligatorii invocate de formularea acţiunii în instanţă.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Buzău, în nume propriu, dar şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 68 din 3 iunie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7301/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | ICCJ. Decizia nr. 7304/2004. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
