ICCJ. Decizia nr. 7316/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7316/2004
Dosar nr. 1/2004
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Biroul executorului judecătoresc Z.C. a solicitat Judecătoriei Iaşi, încuviinţarea executării silite a titlului executoriu privind pe creditorul SC R.T. SRL şi debitorii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi.
Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu, din data de 1 aprilie 2003, în dosarul nr. 817/2003, Judecătoria Iaşi a admis cererea şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 1553/2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că printr-o adresă înaintată Biroului Executorului Judecătoresc, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi a arătat că pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, creditorul trebuie să se adreseze Direcţiei Generale Juridice din cadrul Ministerul Finanţelor Publice, care dispune plata, cu acordul Ministerului de Finanţe, iar plata se face prin Trezorerie Generală, şi nu prin Trezorerie la nivel local.
Prin Decizia nr. 1396, pronunţată în Camera de Consiliu, în 3 octombrie 2003, de Tribunalul Iaşi, a fost respins apelul Ministerului Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi.
Instanţa a reţinut faptul că potrivit dispoziţiilor art. 3715 C. proc. civ., executarea silită încetează doar dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executor, neavând relevanţă către ce terţ poprit înţelege creditorul să înfiinţeze poprirea, atât timp, cât debitorii obligaţiei sunt Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi.
Împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Iaşi, a declarat recurs, Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea recursului declarat, reţine că obiectul dedus judecăţii, astfel cum rezultă din petitul acţiunii, precum şi din hotărârile pronunţate, este întemeiat pe dispoziţiile art. 373 şi urm. C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 336 C. proc. civ.
Procedând la verificarea competenţei din oficiu, Curtea constată că potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. ultim din Legea nr. 56/1993, republicată şi modificată prin Legea nr. 281/2003, secţia de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa de soluţionare în materia dedusă judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., modificate şi completate de O.U.G nr. 58/2003, competenţa de soluţionare a recursului declarat aparţine curţii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, împotriva deciziei civile nr. 1396 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Iaşi, spre competentă soluţionare, la Curtea de Apel Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7304/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 7317/2004. Contencios. împotriva sentinţei... → |
|---|
