ICCJ. Decizia nr. 7928/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 7 din 26 februarie 2003, Colegiul jurisdicțional Tulcea a admis încheierea de sesizare nr. 15 din 7 iunie 2001, referitoare la pct. 5 al acesteia, dată în completul din cadrul Camerei de Conturi a județului Tulcea, ca fondată. Ca urmare, pârâții A.V. (fost primar), P.G. (fost contabil), C.N. (primar în funcție), și L.M. (contabil în funcție), au fost obligați să plătească, în solidar, Consiliului Local Somova, despăgubiri civile în sumă de 49.620.480 lei, ce vor fi actualizate prin calcularea ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, de 19,2%, de la data de 23 februarie 2001, data efectuării plății și până la data achitării acestei sume. S-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor pârâților, până la concurența sumei la care au fost obligați. Au fost obligați pârâții, la câte 100.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în folosul statului.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut, pe baza probelor administrate, că pârâții se fac vinovați de producerea unui prejudiciu, bugetului local al comunei Somova. Acest prejudiciu reprezintă diferența dintre totalul plăților efectuate către proiectantul SC S.I. SRL, în perioada 19 mai 1999 - 23 februarie 2001 și valoarea actualizată a prețului contractat al lucrării de elaborare a Planului Urbanistic General al comunei Somova (contract de proiectare nr. 4 din 15 decembrie 1997), calculată până la data de 1 decembrie 1999. Producerea prejudiciului este consecința nerespectării prevederilor legale care reglementau termenul limită până la care consiliile locale aveau obligația să elaboreze și să aprobe Planului Urbanistic General [art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism, modificat prin H.G. nr. 59/1999] și a nerespectării prevederilor legale privind admiterea la finanțare, urmărire și decontare a execuției lucrărilor (H.G. nr. 63/1994 privind aprobarea Regulamentului privind organizarea licitațiilor pentru achiziții publice de bunuri și servicii, Normele metodologice aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Finanțelor nr. 784 din 13 aprilie 1998 și al M.L.P.A.T. nr. 34 din 13 aprilie 1998).
Prin decizia nr. 339 din 23 mai 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins ca nefondate, recursurile jurisdicționale declarate împotriva sentinței nr. 7/2003, de către A.V., P.G., C.N. și L.M. S-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut culpa pârâților-recurenți, care au dispus efectuarea plății în avans către SC S.I. SRL, pentru efectuarea Planului Urbanistic General, fără a stabili prin contract, termenul până la care societatea trebuia să întocmească planul, fără a urmări predarea lucrării până la termenul stabilit prin H.G. nr. 525/1996, cu modificările ulterioare, acest termen fiind, astfel, depășit. De altfel, în decizia nr. 813/COM/2002 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a respins recursul declarat de Consiliul Local al comunei Somova, în litigiul având ca obiect, pretențiile solicitate de la SC S.I. SRL, se face mențiunea expresă că pârâților le aparține culpa în producerea pagubei. Existând un prejudiciu cert, fiind constatată culpa pârâților, în mod corect s-a stabilit răspunderea civilă delictuală a acestora.
împotriva deciziei nr. 339/2002 au formulat recurs, A.V. și P.G., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii ca nefondată, a încheierii nr. 15 pct. 5 din 7 iunie 2001, dată de Completul de Control Financiar al Camerei de Conturi a județului Tulcea, și, ca urmare, înlăturarea obligației solidare de plată a despăgubirilor civile către Consiliul Local Somova.
în esență, recurenții au arătat că în mod greșit s-a considerat ca fiind un termen-limită, termenul de 1 decembrie 1999, prevăzut de art. 2 din H.G. nr. 525/1996 privind Regulamentul General de Urbanism, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 59/1999, întrucât din analiza întregului art. 1 al acestei din urmă hotărâri de guvern, rezultă în mod clar că legiuitorul nu a exclus posibilitatea ca unele unități administrativ-teritoriale să nu se poată înscrie în aceste termen-limită. în cauză, neînscrierea în contractul de proiectare nr. 4 din 15 decembrie 1997, a unui termen fix de predare a Planului Urbanistic General, cât și neîncadrarea în termenul limită de elaborare a Planului Urbanistic General, stabilit prin H.G. nr. 59/1999, s-au datorat unor condiții obiective, respectiv neasigurării resurselor financiare necesare achitării integrale a valorii actualizate a Planului Urbanistic General, de către Consiliul Județean Tulcea. încheierea unui act adițional pentru fixarea termenului de executare, de 1 decembrie 1999, ar fi însemnat încălcarea Legii privind finanțele publice, nr. 72/1996. De aceea, contractul de proiectare încheiat cu SC S.I. SRL a fost considerat un angajament multianual, urmând ca în fiecare an să se efectueze lucrări și implicit, plăți aferente, în limita creditelor bugetare cu această destinație, alocate în acel an.
Pe de altă parte, în raport cu sentința civilă nr. 635 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Tulcea, recurenții au apreciat că nu există prejudiciu, iar dacă s-ar trece peste această susținere, s-ar impune ca suma ce reprezintă prejudiciu, să fie imputată doar primarului și contabilului în funcție, după 18 iunie 2000 (C.N. și L.M.), aceștia putând refuza plata după depășirea termenului-limită de 1 decembrie 1999, până la care valoarea lucrărilor contractate putea fi actualizată.
Examinându-se cauza, prin prisma criticilor aduse, dar și în temeiul art. 3041C. proc. civ., se reține că recursul este nefondat.
între Consiliul Local Somova, prin reprezentanții săi, respectiv recurenții din acest dosar și proiectantul SC S.I. SRL, în conformitate cu H.G. nr. 525/1996, s-a încheiat contractul de proiectare nr. 4 din 15 decembrie 1997, având ca obiect întocmirea Planului Urbanistic General al comunei Somova și Regulamentul de urbanism aferent.
Controlorul financiar a constatat că în perioada 19 mai 1999 - 23 februarie 2001 (data recepției parțiale a lucrărilor contractate), Consiliul Local Somova a angajat și efectuat plăți către proiectant, în sumă de 214.529.199 lei, sumă rezultată în urma actualizării valorii contractate de 65,3 milioane lei (art. 6 contract).
Prin actualizarea valorii contractate a lucrării până la data de 23 februarie 2001, s-au încălcat prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 525/1996, privind Regulamentul General de Urbanism, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 59/1999 și potrivit căruia: "consiliile locale vor asigura elaborarea și vor aproba conform legii, planurile urbanistice generale ale localităților și regulamentele de urbanism aferente, eșalonat, până la 1 decembrie 1999".
Prin decizia atacată, dispozițiile legale citate au fost corect interpretate și aplicate, s-a stabilit în mod corect că termenul de 1 decembrie 1999 este un termen limită de elaborare a Planului Urbanistic General și că nerespectarea acestor dispoziții, precum și a celor privind admiterea la finanțare, urmărire și decontare a execuției lucrărilor, au condus la prejudicierea bugetului local al comunei Somova, cu suma de 49.620.480 lei, reprezentând diferența dintre totalul plăților efectuate către proiectant, în perioada 19 mai 1999 - 23 februarie 2001 (în sumă de 214.529.100 lei) și valoarea actualizată a prețului contractat al lucrării calculate până la 1 decembrie 1999 (în sumă de 164.908.620 lei).
Așadar, prejudiciul este real și cert, iar pentru considerentele deja expuse, va fi înlăturată susținerea recurenților, privind inexistența prejudiciului. Sentința civilă nr. 635/2002 a Tribunalului Tulcea (irevocabilă prin decizia nr. 813/COM/2003 a Curții de Apel Constanța), pronunțată într-un alt litigiu (purtat între părțile contractante), chiar evidențiază în considerentele ei, culpa recurenților și a celorlalți doi pârâți-intimați.
Culpa recurenților a fost, de asemenea, corect reținută, aceasta constând în semnarea pentru Consiliul Local Somova, a unui contract defectuos, prin care neprevăzându-se un termen de executare a lucrării, s-a creat posibilitatea întinderii execuției pe o perioadă de peste 3 ani, încălcându-se astfel, dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 525/1996, în forma inițială (în vigoare la momentul încheierii contractului de proiectare nr. 4/1997).
Au fost înlăturate apărările recurenților legate de lipsa fondurilor necesare, întrucât aceștia, înainte de semnarea contractului, aveau obligația ca în calitate de reprezentanți ai autorității locale, să se asigure că există surse de finanțare.
în fine, existența culpei celor doi intimați-pârâți care au efectuat plăți fără documente justificative, nu este de natură a exclude culpa recurenților-pârâți, așa cum s-a susținut prin cererea de recurs.
în raport cu cele arătate, neexistând motive pentru casarea sau modificarea deciziei atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7924/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7922/2004. contencios → |
|---|
