ICCJ. Decizia nr. 7987/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la data de 8 decembrie 2003, pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul D.C. a chemat în judecată Ministerul Justiției, pentru a fi obligat să îi rezolve cererea referitoare la dreptul de a fi promovat pe un grad superior celui de consilier de reintegrare socială și supraveghere debutant.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data de 1 septembrie 2001, prin ordin al Ministerului Justiției, a fost numit în funcția de consilier de reintegrare socială și supraveghere debutant, în cadrul Serviciului de Reintegrare socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar la data de 14 iulie 2003, s-a prezentat la examenul de promovare, pentru a fi numit consilier definitiv, gradul III unde a obținut media de 7,40 și note de peste 5 la toate probele susținute.
Reclamantul a arătat că potrivit art. 6 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 521/C/2003, urma să fie considerat ca "reușit" în urma examenului de promovare, date fiind notele obținute, precizând, totodată, că pentru consilierii debutanți, modalitatea de promovare este examenul, în vreme ce pentru consilierii definitivi este prevăzută modalitatea concursului, iar promovarea în grad superior se face în ordinea descrescătoare a mediilor și în limita posturilor pentru care s-a organizat concursul.
Cu toate acestea, întrucât Ministerul Justiției i-a aplicat în mod eronat dispozițiile referitoare la concursul de promovare aplicabil consilierilor de gradele II și III, l-a declarat respins, în raport cu media obținută și față de numărul de posturi scoase la concurs.
Curtea de Apel Iași, prin sentința nr. 12/C.A. din 26 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantului, reținând în esență, că, în realitate, forma de examinare la care a participat acesta, a fost concursul de promovare în grade profesionale, și nu examenul de capacitate sau de definitivat, așa cum a susținut reclamantul.
S-a motivat, astfel, că normele aplicabile în cauză sunt cele conținute în art. 10 alin. (3) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 521/C/2003, potrivit cu care promovarea consilierilor de reintegrare socială și supraveghere, ca și inspectorilor de reintegrare socială și supraveghere, declarați admiși la concursul de promovare, se face în ordinea descrescătoare a notelor obținute și în limita locurilor pentru care s-a organizat concursul. întrucât reclamantul s-a situat la poziția 38, în ordinea descrescătoare a notelor obținute și ținând seama de numărul de 33 de posturi vacante scoase la concurs, în mod corect a fost declarat respins.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamantul D.C., criticând-o pentru lipsă de temei legal, pentru greșita interpretare a actului dedus judecății, ca și pentru faptul că nu cuprinde motivele pe care se fundamentează, corespunzător motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, recurentul a arătat că în mod greșit instanța a reținut că temeiul legal al cererii sale este art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, câtă vreme în cuprinsul acțiunii s-a precizat că dispoziția art. 1 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 29/1990, reprezintă temeiul de drept al acțiunii de față.
Totodată, s-a mai arătat că instanța, în mod cu totul nejustificat, a ignorat dispozițiile art. 11 din aceeași lege, Legea nr. 29/1990, ceea ce a și condus la o interpretare eronată a dispozițiilor Ordinului Ministerului Justiției nr. 521/C/2003, care este un act cu caracter normativ.
în fine, s-a mai arătat de către recurent, că întreaga motivare a instanței se fundamentează pe o premiză falsă, întrucât, deși a participat la un examen, și nu la un concurs, așa cum s-a reținut de către instanță, pentru a fi promovat în gradul de consilier III, aceasta nu poate conduce la concluzia că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 521/C/2003, întrucât acestea prevăd reguli aplicabile consilierilor ce au deja gradul III și II și care urmăresc să promoveze pe gradul II, respectiv I.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate, ca și față de prevederile art. 3041C. proc. civ., înalta Curte a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerațiuni.
Recurentul-reclamant D.C. s-a prezentat la data de 14 iulie 2003, la examinarea organizată de Ministerul Justiției, pentru a fi numit definitiv consilier de reintegrare socială și supraveghere gradul III, și pentru care a fost emis Ordinul Ministerului Justiției nr. 521/C din 24 februarie 2003.
în acest ordin sunt conținute reglementări diferite în ceea ce privește susținerea concursului și, respectiv, a examenului organizat pentru promovarea în grade profesionale.
în ceea ce îl privește pe recurentul-reclamant, înalta Curte reține că într-adevăr acesta, potrivit calificării profesionale avute la data examinării, respectiv aceea de consilier de reintegrare socială și supraveghere debutant, s-a înscris pentru a participa și promova un examen, în vederea obținerii unui grad profesional, astfel cum în mod explicit se prevede în art. 5 din Ordinul nr. 521/C/2003.
Totodată, potrivit art. 6 și 9 din același ordin, singura condiție pentru a fi declarat reușit în urma examenului de promovare, prevăzută pentru această categorie de consilieri debutanți, este de a obține minim media 7 la examen, dar nu mai puțin de nota 5 la fiecare din cele două probe, condiție care a fost îndeplinită și de către recurentul-reclamant, după cum rezultă din actele dosarului.
în ceea ce privește art. 10 din Ordinul nr. 521/C/2003, care reglementează modalitatea de organizare și cerințele de promovare a concursului, făcând referire și la ordinea descrescătoare a notelor, în limita posturilor pentru care s-a organizat concursul, se apreciază că într-adevăr acest text nu are incidență în cauză, întrucât privește alte categorii de specialiști, decât cea din care face parte recurentul, respectiv categoria consilierilor de reintegrare gradele III și II, pentru care promovarea s-a stabilit a fi făcută pe bază de concurs, și nu de examen, ca pentru consilierii debutanți.
Că această interpretare este cea corectă și în concordanță cu cele 2 modalități de organizare a concursului și, respectiv, a examenului de promovare, rezultă și din cuprinsul documentului nou depus în recurs, respectiv Ordinul nr. 1071/C din 20 aprilie 2004, prin care, art. 6 al Ordinului nr. 521/C/2003, ce reglementează tocmai categoria debutanților, a fost completat cu un nou paragraf (parag. 3), prin care se arată că promovarea în condițiile legii, a consilierilor încadrați ca debutanți, se face prin transformarea posturilor pentru care aceștia sunt încadrați, în posturi de nivel superior.
Rezultă, astfel, că în ipoteza promovării examenului, consilierul debutant ce îndeplinește strict condițiile de notare prevăzute în art. 6, nu are nevoie de un post suplimentar, deoarece operează transformarea automată a postului deținut de el, într-un post de nivel superior.
Pentru cele sus arătate, rezultă că recursul de față este fondat, a fost admis, conform art. 312 C. proc. civ., cu consecința casării sentinței atacate.
Rejudecând, în fond, acțiunea reclamantului a fost admisă, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, s-a constatat refuzul nejustificat al Ministerului Justiției, de a aplica prevederile Ordinului nr. 521/2003, astfel cum a fost completat, față de rezultatele obținute la examenul profesional susținut la 14 iulie 2003.
Totodată, pârâtul-intimat Ministerul Justiției a fost obligat să îl recunoască pe reclamantul-recurent, ca "reușit" la acest examen de promovare, susținut în calitate de consilier de reintegrare socială și supraveghere debutant și să îi acorde acestuia, drepturile aferente postului de nivel imediat superior, cu începere de la aceeași dată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7996/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7981/2004. contencios → |
|---|
