ICCJ. Decizia nr. 8009/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 2 decembrie 2003, la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, M.I. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 527 din 23 septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, solicitând admiterea recursului, respingerea recursului jurisdicțional introdus de SC E.B. SA, sucursala Arad și pe fond menținerea sentinței nr. 31/2003 a secției jurisdicționale a Camerei de Conturi Arad, în sensul anulării, ca nelegală, a deciziei de imputare nr. 12 din 11 februarie 2003, emisă de intimată.
în motivarea recursului, petentul a susținut că decizia de imputare este nefondată, atât în fapt, cât și în drept, că nu s-a făcut dovada existenței prejudiciului și nici a faptului că el ar fi în culpă pentru producerea prejudiciului.
A mai susținut petentul, că instanța de recurs jurisdicțional nu a înlăturat un înscris esențial în soluționarea corectă a cauzei, respectiv Bonul de consum nr. 785/2000, înscris care reprezintă dovada susținerilor sale în ceea ce privește destinația uneia dintre cele două cantități de 800 lavete, și anume, cea destinată consumului intern.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin decizia nr. 527 din 23 septembrie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, s-a admis recursul jurisdicțional formulat de recurenta SC E.B. SA, sucursala Arad, cu sediul în Arad, județul Arad, împotriva sentinței nr. 31 din 10 iunie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi Arad.
S-a modificat sentința recurată, în sensul că s-a respins contestația formulată de contestatorul M.I. împotriva deciziei de imputare nr. 12 din 11 februarie 2003, emisă de recurentă pentru suma de 42.840.000 lei.
S-a înlăturat obligarea recurentei-intimate la plata către contestator, a sumei de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în luna decembrie 2000 și în anul 2001, SC E.B. SA, sucursala Arad, a recepționat de la SC A. SRL Arad, cantitatea de 1.600 prosoape (câte 800 bucăți prosoape), ce au fost recepționate la 21 decembrie 2000, cu N.I.R. nr. 840 și la 25 aprilie 2001, cu "Nota de recepție și constatare diferențe nr. 255.
S-a mai constatat că cele 800 de prosoape recepționate la 21 decembrie 2000, au fost expediate cu avizul de expediție nr. 890475 din 13 decembrie 2000, către SC E. SA Deva. Cantitatea de 800, prosoape recepționate la 25 aprilie 2001, apare expediată la 27 aprilie 2001, tot către SC E. SA Deva, în baza avizului de expediție nr. 890475 (deci cu același număr ca cel de mai sus, dar cu altă dată, ceea ce nu este posibil din punct de vedere legal).
Așa fiind, secția jurisdicțională a Curții de Conturi, în mod întemeiat a considerat că această a doua cantitate de prosoape nu a fost efectiv livrată, către beneficiarul SC E. SA Deva, contravaloarea acestora fiind de 42.840.000 lei.
Din nici un document sau vreo altă probă nu rezultă că aceste prosoape ar fi fost efectiv expediate și recepționate de beneficiar.
Cum intrarea în gestiunea petentului M.I., a cantității de 800 prosoape, expediată de SC A. SRL și recepționată cu N.I.R. nr. 255 din 25 aprilie 2001 și menționată cu fișa de magazie cod 286000-302, este certă, coroborată cu lipsa documentelor justificative, în baza cărora să opereze scăderea din gestiune, avându-se în vedere identitatea numărului de aviz de expediție din 27 aprilie 2001, cu cel din 13 decembrie 2000 (care este real), a determinat în mod corect concluzia că cele 800 bucăți prosoape, în valoare de 42.840.000 lei, este lipsă în gestiune.
Deci, în mod corect s-a stabilit valoarea prejudiciului și culpa fostului gestionar M.I., potrivit notei de constatare din 20 ianuarie 2003, întocmită de SC E.B. SA, sucursala Arad.
Cât privește temeiul legal al deciziei de imputare, așa cum a precizat intimata în întâmpinare, acesta este art. 108 alin. (3) vechiul C. muncii.
Din actele cauzei se constată că susținerile recurentului din motivele de recurs sunt neîntemeiate, valoarea prejudiciului, ca și culpa contestatorului fiind corect și cert stabilite.
Valoarea prejudiciului a fost stabilită prin note de constatare, nu a fost contestată de petent care, de altfel, legal invitat de unitate pentru a participa la cercetarea prealabilă, semnând invitația, nu s-a prezentat.
Simpla contestare prin motivele de recurs, nesusținute de nici o probă și în condițiile probelor deja administrate în cauză, nu este de natură a determina casarea deciziei secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
Așa fiind, recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8136/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8020/2004. contencios → |
|---|
