ICCJ. Decizia nr. 8013/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2003, la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, L.C. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 19 din 16 aprilie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, solicitând desființarea acesteia pentru nelegalitate și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței nr. 29 din 4 iunie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi.
în motivarea recursului, petentul a susținut că în mod greșit, prin sentința recurată a fost admis recursul în anulare jurisdicțional al Procurorului general financiar, înregistrat sub nr. 31512/105J/2002, împotriva sentinței nr. 29 din 4 iunie 2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Sibiu, pe care a casat-o, dispunând rejudecarea cauzei, de aceeași instanță.
De precizat, că prin sentința respectivă, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Sibiu a admis în parte încheierea nr. 49 din 13 decembrie 2001, a Compartimentului de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Județene Sibiu, în ce privește obligarea pârâtului L.C., Primar, la plata sumelor de 6.280.762 lei și 174.348 lei, reprezentând despăgubiri civile și s-a constatat, totodată, plata acestor sume.
Prin aceeași sentință, Colegiul jurisdicțional a respins actul de sesizare față de persoanele răspunzătoare, consilierii locali ai comunei Poiana Sibiului: S.I., B.D., R.D. M.C., B.I., V.A., G.C., I.B., Ș.C., Ș.D., F.D. și primarul L.C., în ceea ce privește obligarea acestora la plata sumei de 184.026.000 lei, la care se adaugă foloasele nerealizate reprezentând daune cominatorii, cheltuieli de judecată și executare.
S-a susținut că în mod greșit secția jurisdicțională a reținut că fapta prejudiciabilă constă în neluarea la nivelul Consiliului Local și a Primăriei comunei Poiana Sibiului, a măsurilor de punere în executare a celor stabilite de instanța de judecată, ceea ce a determinat plata din bugetul local a sumei de 184.026.000 lei, întrucât nu Consiliul Local și Primăria Poiana Sibiului se ocupă de executarea hotărârilor judecătorești, ci executorii judecătorești.
Mai mult, s-a precizat că și creditoarea O.A. avea posibilitatea de a trece la executarea hotărârii.
S-a mai susținut că recursul în anulare a fost introdus, pentru că "ar fi fost o hotărâre a consilierilor și primarului, de opunere la punerea în executare a sentinței Judecătoriei Săliște".
Recurentul a mai susținut că motivarea deciziei secției jurisdicționale este contradictorie față de pricina dedusă judecății.
Decizia secției jurisdicționale a mai fost atacată cu recurs, și față de F.D. și Ș.C., pentru aceleași motive, ca și recurentul L.C.
Din ansamblul probelor cauzei se reține că la 19 aprilie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi, a admis recursul în anulare jurisdicțional declarat de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței nr. 29 din 4 iunie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Sibiu, pe care a casat-o și a trimis-o, spre rejudecare, la aceeași instanță.
în fapt s-a reținut că în urma examinării contului de executare și bilanțului contabil pe anul 2000 la Consiliul Local, Primăria Comunei Poiana Sibiului, s-a constatat de Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Județene Sibiu, cheltuirea sumei de 184.026.000 lei reprezentând daune cominatorii (178.500 lei), cheltuieli de judecată (5.248.000 lei) și cheltuieli de executare (278.000 lei), în favoarea creditoarei O.A., prin poprirea disponibilităților Consiliului Local Poiana Sibiului, conform Ordonanței din 15 iunie 2000 emisă de Judecătoria Săliște, ca urmare a celor hotărâte de sentința civilă nr. 43 din 25 ianuarie 2000, pronunțată de Judecătoria Săliște (definitivă și irevocabilă).
S-a reținut că fapta prejudiciabilă a constat în neluarea la nivelul Consiliului Local și Primăriei Comunei Poiana Sibiului, în conformitate cu Legea nr. 69/1991 privind administrația publică locală, a măsurilor de punere în executare și aducere la îndeplinire a celor stabilite de către instanța de judecată, ceea ce a determinat plata din bugetul local a sumei de 184.024.000 lei.
Secția jurisdicțională a reținut că potrivit Legii nr. 69/1991 privind administrația publică locală (ulterior abrogată prin Legea nr. 215/2001), atât consiliul local, cât și primarul aveau atribuții în ceea ce privește soluționarea problemelor de interes local, referitoare la administrarea domeniului public și privat al comunei. Sub acest aspect, legea administrației publice locale privește modalitatea de propunere și de adoptare a hotărârilor consiliului local, precum și responsabilitățile consilierilor și primarului - art. 32 alin. (1) și art. 124 alin. (1).
Mai mult, secția jurisdicțională a stabilit ca în raport cu cele arătate, Colegiul jurisdicțional urmează să stabilească elementele răspunderii civile delictuale și persoanele răspunzătoare, în funcție de activitatea concretă, acțiunile și inacțiunile fiecăruia în parte.
Decizia secției jurisdicționale este legală și temeinică.
Atât primarul, cât și consilierii locali își desfășoară activitatea în condițiile stabilite de lege.
Recurentul nu se poate apăra în sensul că executarea hotărârii judecătorești definitive se face de executorii judecătorești, situație, de altfel, corectă, dar fără nici o atribuție din partea celor obligați la soluționarea problemelor de interes local, referitoare la administrarea domeniului public și privat al comunei.
Așa fiind, hotărârea pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi este corectă, simpla afirmație a Colegiului jurisdicțional, că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât hotărârile judecătorești nu se pot executa prin actele de decizie ale Consiliului Local și Primăriei Comunei Poiana Sibiului nefiind decât simple enunțuri, fără analizarea răspunderii părților implicate în raport cu dispozițiile Legii nr. 69/1991.
Cât privește motivarea contradictorie a hotărârii atacate, este o simplă susținere neconfirmată de decizia nr. 19 din 16 aprilie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.
De altfel, acest motiv a fost un simplu enunț, nefiind dezvoltat cu indicarea efectivă a pretinsei contradictorialități.
Așa fiind, recursurile declarate au fost respinse conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8000/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9084/2004. contencios → |
|---|
