ICCJ. Decizia nr. 8140/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, la 2 decembrie 2003, Consiliul Județean Iași a declarat recurs împotriva deciziei nr. 466 din 12 septembrie 2003, pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, solicitând casarea acesteia și menținerea deciziilor de imputare emise în cauză, împotriva lui C.S. și C.M., pentru suma de 137.614.495 lei.
în motivarea recursului, recurentul a susținut că deciziile de imputare nr. 7176 și nr. 7180 din 27 decembrie 2000 sunt legale, întrucât C.S. și C.M. au virat către buget cu ordinele nr. 481, nr. 482 și nr. 483 din 27 august 1999, suma sus-citată, fără să existe obligația de plată.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin decizia nr. 466 din 12 septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de Consiliul Județean Iași - Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene Iași împotriva sentinței nr. 11 din 21 februarie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Iași, în dosarul nr. 30/2002.
în fapt, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1761 din 17 iulie 1998, încheiat între Consiliul Județean Iași - Direcția de Administrare a Drumurilor Județene Iași, în calitate de cumpărător și SC B. SRL Iași, în calitate de vânzător, s-a stabilit achiziționarea unor materiale necesare pentru aplicarea tehnologiei MAT, la realizarea unui sector de drum de 500 m lungime. Termenul de livrare a fost stabilit la 30 zile de la deschiderea acreditivului documentar irevocabil (sau a plății în avans) în contul vânzătorului.
Acest contract a fost însușit de reprezentantul Consiliului Județean Iași și în cursul aceluiași an, 1998, Direcția de Administrare a Drumurilor Județene Iași a început executarea contractului prin achitarea unei tranșe de 109.800.000 lei.
Ulterior, din cauza lipsei de fonduri, Consiliul Județean Iași nu a reușit să aloce fonduri necesare pentru a îndeplini, așa cum prevedeau termenii contractului, plata integrală a prețului înainte de livrarea produselor, iar Direcția de Administrare a Drumurilor Județene Iași nu a achitat în cursul anului 1998, restul prețului, suma restantă fiind achitată abia în anul 1999.
După achitarea sumelor, SC B. SRL Iași a livrat materialele conform contractului.
Se mai constată că la 30 august 1999, organele de control ale Curții de Conturi au încheiat un proces-verbal, prin care au calculat penalități și dobânzi în valoare de 137.614.495 lei, pentru plățile efectuate în avans, sumă ce a fost virată de Consiliul Județean Iași, cu ordinele de plată nr. 481, nr. 482 și nr. 483 din 27 august 1999. Ordinele de plată au fost semnate de reprezentanții Direcției de Administrare a Drumurilor Județene Iași, în prezent Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene Iași, și anume, de directorul J. și contestatoarea C.M., contestatorul C.S. fiind în concediu medical.
Ulterior controlului efectuat de organele Curții de Conturi, la data de 20 octombrie 2000, serviciul de audit al Consiliului Județean Iași a efectuat un control la Serviciul Public de Administrare a Drumurilor Județene Iași, în urma căruia s-au emis deciziile de imputare.
De precizat, că în cauză s-a depus la dosar și sentința civilă nr. 198/2000 a Tribunalului Iași, prin care s-a respins acțiunea formulată de Consiliul Județean Iași împotriva SC B. SRL Iași, pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 137.614.495 lei, ca nefondată. Aceasta, întrucât reclamanta nu s-a conformat modalităților de plată, stabilite, reclamanta efectuând trei plăți parțiale în avans, iar la solicitarea repetată a pârâtei, de a se achita întreaga sumă, reclamanta i-a solicitat să păstreze în custodie, materialele, până la decontarea integrală a valorii lor.
Instanța a reținut că livrarea materialelor contractate era condiționată de plata în avans a prețului, condiție suspensivă ce nu a fost îndeplinită; mai mult, pârâta a dovedit că s-a aflat în situația de a oferi reclamantei, prestația la care s-a obligat.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că plata sumei de 137.614.495 lei s-a dispus ca urmare a constatărilor cuprinse în procesul-verbal încheiat de Camera de Conturi Iași (ca urmare a controlului efectuat în august 1999).
în mod corect, secția jurisdicțională a mai reținut că nu se poate reține culpa contestatorilor (deci, deciziile de imputare sunt neîntemeiate), întrucât în momentul în care un organ de control a stabilit un prejudiciu care dădea naștere la plata unor dobânzi ce curgeau pentru fiecare zi, până la achitarea prejudiciului, este corectă emiterea ordinelor de plată, evitându-se, astfel, crearea unui alt prejudiciu, respectiv dobânzile de refinanțare.
Sub acest aspect, recursul declarat este neîntemeiat și a fost respins conform art. 312 C. proc. civ., plata nefăcându-se din propria inițiativă a contestatorului, ci ca urmare a actului încheiat de organul de control.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8020/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8132/2004. contencios → |
|---|
