ICCJ. Decizia nr. 8301/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2003, la Curtea de Apel Cluj, SC C.U. SA Cluj a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1208, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, la 15 octombrie 2003.
Motivarea recursului s-a depus la 11 noiembrie 2004.
Sentința nr. 1208 din 15 octombrie 2003 a mai fost recurată și de Ministerul Economiei și Comerțului care a solicitat casarea hotărârii și în fond, respingerea acțiunii formulate de reclamanta O.Ș., în contradictoriu cu Ministerul Industriilor și Resurselor și cu SC F.C. SA.
în motivarea recursului s-a susținut că intimata-reclamantă nu a făcut dovada prin actul administrativ, că i s-ar fi încălcat un drept recunoscut de lege. S-a mai susținut că față de data introducerii acțiunii, au fost depășite termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Așa fiind, recurenta susține că instanța de fond în mod greșit nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, nici pe excepția tardivității cererii de chemare în judecată și nici pe inexistența unei vătămări a unui drept subiectiv recunoscut de lege.
A mai precizat recurenta, că în momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv 13 iunie 1994, intimata-reclamantă nu deținea în proprietate suprafața de teren cu privire la care susține că ar fi inclusă în suprafața totală de teren menționată în certificat.
O.Ș. a formulat întâmpinare prin care susține că în speță nepronunțarea asupra excepțiilor nu poate determina casarea hotărârii, cazul fiind extras de legiuitor de sub incidența art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin introducerea lui în dispozițiile art. 304 pct. 10 din același cod.
Mai mult, s-a susținut că pronunțându-se asupra fondului cauzei, instanța a respins implicit excepțiile invocate.
Din ansamblul probelor cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj a pronunțat sentința civilă nr. 1208, prin care s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta O.Ș. împotriva pârâților Ministerul Industriilor și Resurselor și SC F.C. SA.
S-a dispus anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 1148, emis de Ministerul Industriilor, la 13 iunie 1994, în favoarea pârâtei SC F.C. SA pentru suprafața de teren de 3250 mp, situat în localitatea Dezmir, cu nr. Top 801/1 și 802/2. Pârâții au fost obligați în solidar către reclamantă, la 1.000.000 cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice este legală, pentru că acest teren, situat în satul Dezmir și care are nr. Top 801, 802, nu se afla în administrarea pârâtei la data de 1 ianuarie 1990, așa cum cer dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Instanța de fond a mai reținut că pârâta nu a justificat cu nici un act deținerea legală a terenului, iar din documentația depusă la dosar rezultă că în certificatul de atestare a fost cuprins și terenul din Dezmir, identificat în schițele întocmite de SC E. SRL Cluj Napoca.
Pentru acest teren, a precizat instanța de fond, nu există acte de expropriere de la proprietarii terenului, persoane fizice. De asemenea, nu există acte de transmitere în administrare, iar în anul 1991, persoanelor fizice - foști proprietari, li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.
Prin întâmpinare s-a susținut de Ministerul Industriei și Resurselor, că reclamanta-intimată în cauză, O.Ș., nu a făcut dovada că prin actul administrativ i s-ar fi încălcat un drept recunoscut de lege, că cererea de chemare în judecată este tardivă, potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Aceleași excepții sunt susținute și de SC C.U. SA (succesoarea fiind SC F.C. SA), în întâmpinare.
De precizat că, din actele cauzei și sentința recurată rezultă că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepțiile invocate în cauză.
Potrivit art. 115 C. proc. civ., întâmpinarea depusă de pârât într-o cauză cuprinde pe lângă răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii, dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere și excepțiile de procedură, pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului.
în cauză, pârâții au ridicat mai multe excepții, de natură a determina în situația admiterii lor, imposibilitatea instanței de judecată de a mai judeca fondul pricii.
Cum instanța de fond a intrat direct în judecarea fondului pricinii, fără a se pronunța asupra excepțiilor invocate, situație în care instanța de recurs nu poate face cenzura legală a judecării pricinii, au fost admise recursurile declarate potrivit art. 312 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8879/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8328/2004. Contencios → |
|---|
