ICCJ. Decizia nr. 8146/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 22 septembrie 2003, în temeiul art. 80 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, Procurorul general financiar a declarat recurs în anulare jurisdicțional împotriva sentinței nr. 47 din decembrie 2001, a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Suceava, cu motivarea că hotărârea este nelegală și netemeinică cu privire la soluțiile corespunzătoare capetelor II și III din încheierea de sesizare.
S-a precizat că prin încheierea nr. I din 13 aprilie 2001, Colegiul jurisdicțional Suceava a fost învestit cu stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina părților B.G., primar și C.E., inspector pentru despăgubiri la bugetul local, în valoare de 11.724.998 lei (9.182.391 + 1.564.000 lei), reprezentând cheltuieli de personal efectuate fără bază legală, și anume, premii din fondul 2% acordate funcțiilor de demnitate publică și, respectiv, a indemnizației pentru participarea la ședințele consiliului local, a viceprimarului.
Instanța Colegiului jurisdicțional Suceava a respins încheierea de sesizare, motivând prin lipsa culpei pârâților și, respectiv, prin legalitatea plăților. în susținere s-au invocat dispozițiile hotărârii Consiliului local nr. 33/2000, pentru rectificarea bugetului local, cărora pârâții ar fi fost obligați să se conformeze și, respectiv, adresa nr. 1727 din 23 octombrie 2002, de rechemare a viceprimarului din concediul de odihnă.
Referitor la capătul II din sesizare, Procurorul general financiar a menționat că instanța a omis orice dezbatere de fond a sesizării, obiectul acesteia fiind circumscris dispozițiilor art. 19, 20 și 243 din Legea nr. 154/1998 privind salarizarea în sectorul bugetar și remunerarea funcțiilor de demnitate publică.
Conform acestuia, funcțiile de demnitate publică alese sunt remunerate cu o indemnizație lunară unică, ce se stabilește pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa I, multiplicată cu coeficientul prevăzut la anexa II în care figurează și funcțiile de primar și viceprimar ai comunelor, la pozițiile 34 - 37.
S-a concluzionat prin recursul în anulare jurisdicțional, "per a contrario", că cele două funcții sunt excluse de la orice alt drept de natură salarială, astfel încât plata constând în premii din fondul de 2%, este nelegală și cuantumul acesteia reprezintă un prejudiciu cert, real și actual.
în acest sens s-au invocat dispozițiile art. 243din Legea nr. 154/1998, care menționează expres alte drepturi salariale, printre care și premiile, numai în legătură cu salariile de bază prevăzute în anexele III - VIII și drept consecință, exclud cumulul indemnizațiilor funcțiilor de demnitate prevăzute la anexa II, cu asemenea drepturi.
Un alt argument al recursului în anulare jurisdicțional a fost acela că hotărârea Consiliului local nr. 33/2000, nu poate servi drept temei pentru exonerarea de răspundere a pârâților, întrucât obiectul de reglementat al acesteia îl constituie formarea, administrarea și utilizarea resurselor locale și nu coincide cu domeniul din sfera căruia face parte abaterea săvârșită de pârâți, și anume, modul de formare și acordare a fondurilor de premiere, 2%.
S-a mai precizat că temeiurile de drept sunt distincte: Legea nr. 189/1998 a finanțelor publice și legile anuale de aprobare și rectificare a bugetului de stat (după cum se poate constata și din preambulul hotărârii), respectiv art. 17 din Legea nr. 40/1991, republicată, coroborate cu dispozițiile art. 243din Legea nr. 154/1998 privind salarizarea în sectorul bugetar.
Mai mult, într-adevăr, toate hotărârile consiliului local sunt obligatorii executivului, dar numai potrivit scopului lor legal.
Astfel, o hotărâre de rectificare a bugetului local este un act administrativ de autoritate cu caracter financiar, prin care se stabilește, pe categorii și conform clasificațiilor indicatorilor financiari, veniturile și cheltuielile locale. Aceste hotărâri sunt obligatorii, numai sub aspectul respectării destinațiilor și limitelor datorate, ceea ce nu echivalează cu angajarea, acordarea și efectuarea plăților care sunt operațiuni tehnico-financiare, de asigurare a legalității cărora răspund ordonatorii de credite și personalul specializat din subordinea acestora (dispozițiile art. 7, 25 și 26 din Legea nr. 189/1998).
Ca urmare, hotărârile de aprobare și rectificare a bugetelor locale, deși sunt un criteriu de control al execuției bugetare, nu implică, însă, și deresponsabilizarea ordonatorilor de credite pentru asigurarea legalității și justificarea cheltuielilor efectuate.
Cât privește capătul III din sesizare, recursul în anulare jurisdicțional critică hotărârea colegiului care a indicat drept problemă de fond, cumulul indemnizației de viceprimar, cu cea de participare la Consiliul local, în calitate de consilier - Legea nr. 69/1991, republicată, art. 47 și Legea nr. 154/1998.
S-a motivat că în cauză, cumulul calității de viceprimar, cu cea de consilier, nu implică și cumulul celor două indemnizații, întrucât participarea la ședințele Consiliului local este obligatorie din perspectiva ambelor funcții (art. 372și 47 din Legea nr. 69/1991), cu deosebirea față de prerogativele primarului, că viceprimarul are drept de vot, astfel încât nu se justifică două remunerații pentru o prestație unică.
Mai mult, O.G. nr. 29/1995 se referă la salariații din sectorul bugetar, categorie din care funcțiile de demnitate nu fac parte, întrucât persoanele alese își exercită activitatea în baza mandatului încredințat de alegători.
Adresa nr. 1727, s-a precizat de procurorul general financiar, se referă la perioada ulterioară datei de 23 octombrie2000, în timp ce prejudiciul sesizat include și indemnizația ședinței din 26 iulie 2000, astfel că acest înscris nu poate susține întreg prejudiciul, nici măcar în concepția instanței.
Din ansamblul probelor cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 47 din 4 decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Suceava a admis în parte încheierea de sesizare nr. I din 4 din 13 aprilie 2001 a Completului Compartimentului Camerei de Conturi Județene Suceava, prin care se solicită obligarea lui B.G. și C.E., la plata sumei de 486.157 lei despăgubiri civile către Primăria Bunești. S-a constatat achitată suma de 486.167 lei.
S-au respins capetele de cerere prin care se solicită obligarea lui B.G. și C.E., la plata sumei de 9.182.391 lei și 2.053.440 lei cu titlu de despăgubiri civile și, respectiv, a lui B.G., la plata sumei de 12.600.000 lei cu același titlu.
S-a considerat că suma de 9.182.391 lei, acordată cu titlu de premii anuale, primarului și viceprimarului comunei Bunești, în anul 2000, s-a făcut din dispoziția persoanelor răspunzătoare conform hotărârii Consiliului Local nr. 33 din 22 noiembrie 2000, privind aprobarea rectificării bugetului local de venituri și cheltuieli pe anul 2000, hotărâre neatacată în contencios administrativ de prefectul județului Suceava.
De asemenea, întrucât conform adresei nr. 1727 din 23 octombrie 2000, viceprimarul comunei, G.C., a fost rechemat din concediul legal de odihnă, indemnizația acordată pentru două zile când a participat la ședința Consiliului local, a fost legal acordată, în sumă de 2.053.440 lei, conform O.G. nr. 29/1995.
Sentința nr. 47 din 4 decembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Suceava, este nelegală, astfel încât recursul în anulare jurisdicțional formulat de Procurorul general financiar urmează a fi admis, sentința atacată urmând a fi modificată, în sensul că se va admite încheierea de sesizare nr. I/4 din 13 aprilie 2001 a Completului Compartimentului Camerei de Conturi Suceava.
B.G., primar și C.E., inspector, au răspundere civilă delictuală pentru despăgubiri la bugetul local, așa cum s-a stabilit prin încheierea nr. I/4 din 13 aprilie 2001 a Completului Compartimentului de Conturi Suceava, pentru suma de 11.724.938 lei (9.182.391 + 1.564.000 lei), reprezentând cheltuieli de personal efectuate fără bază legală, și anume, premii din fondul 2%, acordate funcțiilor de demnitate publică și, respectiv, a indemnizației pentru participare la ședințele consiliului local, a viceprimarului.
Hotărârea Consiliului Local nr. 33/2000 nu poate fi invocată ca temei de exonerare a răspunderii pârâților, în speță nefiind vorba de "formarea, administrarea și utilizarea resurselor locale, cei doi comițând o abatere privind modul de formare și acordare a fondurilor de premiere de 2%.
Hotărârea consiliului local nu poate fi legală, decât potrivit scopului legal (respectarea destinației și limitelor sumelor alocate), iar nu privind angajarea, acordarea și efectuarea plăților care sunt operațiuni tehnico-financiare, de asigurare a legalității și de care răspund ordonatorii de credite și personalul specializat din subordinea acestora (dispozițiile art. 7, 25 și 26 din Legea nr. 189/1998).
Așa fiind, este nerelevant aspectul invocat de petenții persoane fizice, că hotărârea nr. 33/2000 nu ar fi fost atacată de prefect. Pe de altă pare, cumulul calității de viceprimar, cu cea de consilier nu implică și cumulul celor două indemnizații ca viceprimar și în calitate de consilier, pentru o prestație unică.
O.G. nr. 29/1995, invocată de Colegiul jurisdicțional Suceava, se referă la salariații din sectorul bugetar, categorie din care funcțiile de demnitate nu fac parte, întrucât persoanele alese își exercită mandatul încuviințat de alegători.
Cât privește adresa nr. 1727 invocată în cauză, se referă la perioada ulterioară datei de 23 octombrie 2000, în timp ce prejudiciul sesizat include și indemnizația din 26 iulie 2000.
A fost admis recursul în anulare jurisdicțional, conform art. 80 și 100 din Legea nr. 94/1992 și a fost modificată sentința nr. 47/2001 a Colegiului jurisdicțional Suceava.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8534/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8404/2004. Contencios → |
|---|
