ICCJ. Decizia nr. 8377/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6032 din 22 august 2003, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că după ocuparea Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena din 1940, soțul său, S.T., împreună cu familia, a fost nevoit să se mute în localitatea Teszafured din Ungaria, deoarece tatăl său era lucrător al căilor ferate și toți angajații C.F.R. de naționalitate română au fost înlocuiți cu ceferiști de naționalitate maghiară.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 404/CA/2003 - P din 6 octombrie 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 6032 din 22 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, ca soție supraviețuitoare a defunctului S.T., născut la 16 februarie 1935 și decedat la 19 decembrie 1999.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada că soțul său împreună cu familia au fost strămutați din localitatea de domiciliu, în altă localitate și că, potrivit art. 1 din Legea nr. 189/2000, aceasta constituie o formă de persecuție etnică.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, în temeiul art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând că soțul reclamantei nu s-a aflat într-una din situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece tatăl său a optat să lucreze în continuare la căile ferate maghiare.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate. Art. 1 din ordonanța menționată, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, detaliază modalitățile în care s-au produs persecuțiile din motive etnice, pentru a se putea beneficia de prevederile actului normativ menționat, la lit. c) enunțându-se categoria persoanelor care au fost strămutate "în altă localitate, decât cea de domiciliu". Este de remarcat faptul că reglementarea menționată vizează numai strămutarea într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, fără a o nuanța sau condiționa în vreun fel.
Apare, deci, ca fiind lipsită de relevanță, împrejurarea că pe timpul strămutării, tatăl soțului reclamantei a fost angajat al căilor ferate maghiare.
De asemenea, solicitarea reclamantei este îndreptățită și din perspectiva dispozițiilor art. 3 din același act normativ, potrivit căruia beneficiază de o indemnizație lunară, soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, dacă ulterior nu s-a căsătorit.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și a fost respins ca atare, menținându-se sentința criticată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8328/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8459/2004. Contencios → |
|---|
