ICCJ. Decizia nr. 8482/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8482/2004
Dosar nr. 7814/2004
Şedinţa publică din 24 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2004, reclamanta P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 3977 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată împreună cu familia, din localitatea Dorohoi, în judeţul Dâmboviţa.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 163 din 2 iunie 2004, a admis acţiunea şi a dispus modificarea hotărârii nr. 3977 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul stabilirii în favoarea reclamantei, a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa a reţinut că drepturile reclamantei au fost încălcate, întrucât a fost forţată să se refugieze din cauza persecuţiilor etnice, reclamanta fiind româncă.
Instanţa a apreciat că strămutarea din localitatea de domiciliu constituie o modalitate de persecuţie etnică ce durează pe toată perioada strămutării.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Suceava, susţinând în esenţă că reclamanta nu a dovedit calitatea de strămutat, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi nici a persecuţiilor din motive etnice, suferite din cauza regimului sovietic instaurat pe teritoriul Bucovinei, întrucât la data instaurării acestui regim, 2 - 11 aprilie 1944, potrivit punctului de vedere istoric exprimat, reclamanta plecase deja din localitatea de domiciliu, de la data de 1 ianuarie 1944, când, atât armata, cât şi administraţia română, s-au retras din Basarabia şi nordul Bucovinei.
Recurenta a menţionat că în cauză nu poate pune problema persecuţiilor pe care autorităţile române le-au aplicat împotriva unor minorităţi etnice, întrucât reclamanta nu aparţine unei minorităţi etnice, ci este de naţionalitate română.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis.
La data de 1 aprilie 1944, reclamanta P.E. a părăsit localitatea de domiciliu, oraşul Dorohoi, judeţul Botoşani şi s-a stabilit în perioada 1 ianuarie 1944 - 28 februarie 1945, în judeţul Dâmboviţa, refugiindu-se ca urmare a evenimentelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţe, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, reclamanta a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de-al doilea război mondial.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localităţile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile ale situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Astfel fiind, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi în fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 163 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8458/2004. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 8485/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
