ICCJ. Decizia nr. 8506/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8506/2004
Dosar nr. 4416/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 februarie 2004, reclamanta F.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 8699 din 8 ianuarie 2004, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Timiş, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi solicită stabilirea calităţii sale de refugiat.
În motivarea acţiunii, arată că părinţii săi s-au refugiat din Bucovina, în Germania, iar apoi în localitatea Steyr din Austria, în anul 1940, respectiv 1941 şi că s-a născut la 17 februarie 1942, pe teritoriul Austriei, repatriindu-se împreună cu părinţii, în România, în luna iunie 1945.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a formulat întâmpinare, susţinând că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi art. 2 din HG nr. 127/2002, deoarece la data strămutării mamei sale, reclamanta nu era concepută, născându-se după 15 luni de la data strămutării acesteia.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 111 din 2 martie 2004, a admis în parte acţiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre pentru reclamantă, cu recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Instanţa reţine că reclamanta îndeplineşte condiţiile legale, pentru a fi considerată ca persoană refugiată şi a i se acorda drepturile ce i se cuvin, deoarece dacă s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, a suferit ca şi aceştia, efectul produs de refugiu.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este nelegală şi netemeinică, deoarece reclamanta nu poate beneficia de prevederile OG nr. 105/1999, pentru că nu dovedeşte calitatea de persoană strămutată, ea născându-se după 15 luni de la data strămutării mamei sale.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Este de necontestat că intimata este fiica numiţilor C.B. şi C.E. şi că s-a născut la 17 februarie 1942, în localitatea Steyr din Austria, în perioada în care părinţii săi s-au refugiat din Bucovina, în luna noiembrie 1940, împrejurări ce rezultă şi din certificatul de căsătorie al intimatei şi din buletinul de repatriere al mamei acesteia.
Ce se constată este faptul că intimata nu poate fi considerată ca persoană strămutată, pentru că nu s-a născut anterior strămutării părinţilor sau în intervalul de 300 de zile de la data strămutării acestora.
Indiscutabil, dacă se dovedeşte că familia intimatei a fost nevoită să se refugieze din cauza persecuţiei pe motive etnice şi că nu s-a reîntors în România, nici în perioada în care Bucovina de Nord era sub administraţie românească, tot pentru că ar fi suferit persecuţii pe criterii etnice, şi intimata are dreptul de a i se stabili calitatea de refugiat, suferind aceleaşi privaţiuni, ca şi părinţii săi.
Dar, din probele dosarului nu rezultă aceste situaţii, singurele acte oficiale aflate la dosar, fiind buletinul de repatriat al mamei intimatei şi certificatul de căsătorie al acesteia, insuficiente pentru a se stabili cu certitudine, perioada refugiului şi motivele pentru care părinţii săi s-au aflat în refugiu.
Intimata invocă şi faptul că fratelui său i s-a stabilit calitatea de refugiat, prin hotărâre a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, dar n-a depus copie de pe hotărârea respectivă.
Se impune completarea materialului probator, prin administrarea oricăror probe admise de lege, care pot ajuta la aflarea adevărului, astfel ca să se poată pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.
De aceea, în temeiul art. 313 şi 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentinţa va fi casată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 111 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8495/2004. Contencios. Anulare certificat emis... | ICCJ. Decizia nr. 8511/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
