ICCJ. Decizia nr. 8495/2004. Contencios. Anulare certificat emis de A.N.P.H. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8495/2004
Dosar nr. 2415/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 august 2003, la Tribunalul Bacău, trimisă prin declinare de competenţă, la Curtea de Apel Bacău, reclamantul P.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1315 din 10 aprilie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că în decizie nu se indică gradul de invaliditate şi termenul de valabilitate a deciziei, pentru a putea beneficia de toate drepturile prevăzute de lege.
Mai arată că este handicapat de la vârsta de 9 ani, că în prezent este în vârstă de 68 de ani, că nu a efectuat stagiul militar, nu are vechime în muncă, că are memoria redusă, iar diversele boli de care suferă, s-au declanşat pe fond nervos şi că medicii de specialitate în domeniile cardiologie, ortopedie, neurologie şi psihiatrie au constatat că are nevoie de protecţie specială, însă Decizia contestată este greşită, în sensul că nu corespunde cu realitatea.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 207 din 25 noiembrie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei, s-au aprobat criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi), în care amputaţiile la degete nu sunt calificate drept handicap grav sau accentuat.
Reţine şi că ambele certificate medicale prezentate, au reţinut amputaţia degetelor, nu diagnosticul psihiatric invocat în acţiune, care a fost atestat în anul 1969.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este greşită, deoarece nu reţine că se încadrează în gradul II de invaliditate, necesitând o protecţie specială.
Invocă, în plus, aceleaşi motive, ca şi în cererea de chemare în judecată.
Recursul este nefondat.
Corect a reţinut instanţa de fond, că bolile de care suferă recurentul, nu se încadrează în prevederile Ordinului nr. 726/2002, aşa cum, de altfel, se reţine şi în certificatul nr. 521 din 3 februarie 2003, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Inspectoratului de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap al judeţului Bacău şi din Decizia nr. 1315 din 10 aprilie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi (contestată în prezenta cauză).
În certificatul şi în Decizia menţionate, se reţine că recurentul are amputate degete de la ambele mâini, ceea ce reprezintă o boală, şi nu un handicap, Ordinul nr. 726/2002 neincluzând amputaţia degetelor de la mâini, între deficienţele funcţionale încadrabile ca handicap.
Conform prevederilor art. 1 alin. (3) din OUG nr. 102/1999, modificată şi completată prin Legea nr. 519/2002, „Măsurile de protecţie specială se aplică pe baza încadrării în categorii de persoane cu handicap, în raport cu gradul de handicap, stabilit în urma evaluării efectuate de către Comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi, potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei".
În baza acestor dispoziţii, ministrul sănătăţii şi familiei a emis Ordinul nr. 726 din 1 octombrie 2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Ca atare, prin lege s-a prevăzut ca ministrul sănătăţii şi familiei să stabilească încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi), ceea ce a şi făcut prin Ordinul nr. 726/2002.
La poziţia afecţiuni osteoarticulare, din aceste criterii medico-sociale, se încadrează în handicap accentuat sau grav, amputaţiile contractate precoce, cu excepţia celor de la deget.
Cum recurentul are amputate degete, nu altfel de amputaţii, nu se poate încadra în categoria persoanelor cu handicap grav sau accentuat, chiar dacă amputaţia a intervenit în copilărie.
În ce priveşte boala psihică la care face referire recurentul, comisiile de expertiză medicală nu au reţinut că acesta ar avea vreuna din afecţiunile psihice prevăzute de Ordinul nr. 726/2002, care să-i dea dreptul de a fi încadrat între persoanele cu handicap mental.
Pentru considerentele menţionate mai sus, în baza prevederilor art. 27 alin. (3) din OUG nr. 102/1999, raportat la art. 15 din Legea nr. 29/1990, precum şi ale art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 207 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8485/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8506/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
