ICCJ. Decizia nr. 8514/2004. Contencios. Refuz primire în avocatura fara examen. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8514/2004
Dosar nr. 6391/2004
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 mai 2004, contestatorul D.N. a formulat contestaţie în anulare, împotriva deciziei nr. 233 din 23 ianuarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 3102/2003.
În motivarea contestaţiei, arată că prin Decizia nr. 233/2004 s-a admis recursul declarat de Baroul Suceava, împotriva sentinţei nr. 85 din 14 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, sentinţa fiind casată, iar pe fond i s-a respins acţiunea, fără ca instanţa să verifice data la care i-a fost comunicată Decizia Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România şi data la care aceasta a fost contestată, situaţie în care putea ajunge la concluzia că a contestat în termen, Decizia.
Mai arată că Baroul Suceava, nejustificat nu a dat curs cererii sale din 10 ianuarie 2001, de primire în profesia de avocat, nu i-a comunicat data la care trebuia să se prezinte pentru interviu şi că la 17 mai 2002 s-a prezentat la interviu, iar ultimul său demers s-a considerat ca o nouă cerere.
Temeiul de drept invocat de contestator, în susţinerea contestaţiei, a fost art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Conform prevederilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. (invocate de contestator) „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Analizând motivele invocate în contestaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., se reţine că instanţa a analizat excepţia tardivităţii promovării acţiunii, excepţie invocată de Baroul Suceava, ca motiv de recurs, apreciind că este întemeiată, în raport cu probele administrate în cauză.
Celelalte motive invocate în contestaţia de faţă, privesc fondul cauzei, care nu poate fi pus în discuţie în cadrul contestaţiei în anulare.
Ca atare, nu se constată existenţa unor greşeli materiale ce ar fi fost săvârşite de către instanţa de recurs (care ar privi greşeli procedurale, nu de judecată) şi nici că s-ar fi omis a se cerceta vreunul dintre motivele de recurs, aşa cum prevede art. 318 C. proc. civ.
Astfel fiind, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.N., împotriva deciziei nr. 233 din 23 ianuarie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8511/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8522/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
