ICCJ. Decizia nr. 8549/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul Ț.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Neamț, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să se constate că are calitatea de persoană persecutată din motive etnice, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a invocat condițiile grele de existență din perioada anilor 1940 - 1944, ca urmare a obligației de a părăsi domiciliul și a se muta în localitatea Praid, județul Harghita.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 94 din 27 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând că acesta s-a mutat din localitatea de domiciliu, aflată sub regim maghiar, într-o altă localitate aflată sub același regim, motivul autorităților de a muta populația, fiind acela de asigurare a frontierelor, într-o zonă în care se desfășurau operațiuni de război.
Considerând această hotărâre, netemeinică și nelegală, Ț.C. a promovat recursul de față, reiterând motivele invocate în fața instanței de fond, în sensul că a fost persecutat din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.
Dar, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care a fost supusă persoana respectivă, din motive etnice.
în fapt, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, comunele Bicazu Ardelean, Bicaz Chei și Dămuc, care la acea dată aparțineau de județul Ciuc, au fost cedate Ungariei.
Evacuarea teritoriilor cedate, urma să se facă în etape, iar păstrarea cetățeniei române era condiționată de trecerea în țară, în termen de un an.
Or, în cauză, reclamantul a părăsit localitatea de domiciliu aflată sub regim maghiar, mutându-se într-o localitate tot din teritoriul ocupat de Ungaria, iar motivul autorităților, de a muta populația, a fost acela de a asigura frontierele din zona în care se desfășurau operațiuni de război.
în consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu se încadrează în noțiunea de persecutat din motive etnice, dispunând respingerea acțiunii sale, ca neîntemeiată.
Examinând sentința atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8545/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8541/2004. Contencios → |
|---|
