ICCJ. Decizia nr. 8547/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta B.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Tulcea, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 31594 din 3 noiembrie 2003; obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 242/2000, începând cu luna noiembrie 2000, până la 1 ianuarie 2003, conform hotărârii nr. 3082 din 11 aprilie 2003 și plata reactualizată a sumelor, cu indicele de inflație corespunzător perioadei cuprinse între data primei plăți și data plății efective.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 23 decembrie 2002 și că aceste drepturi i-au fost acordate, începând cu data de întâi a lunii următoare aceleia în care a fost depusă cererea, astfel că a formulat o nouă cerere, solicitând acordarea acestor drepturi, începând cu luna noiembrie, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 242/2000.
Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 190/CA din 11 decembrie 2003, a respins cererea reclamantei, reținând că prin O.U.G. nr. 242/2000, s-au modificat art. 2 și 3 din O.G. nr. 105/1999, care vizează majorarea indemnizației și momentul de la care operează această majorare, ceea ce nu înseamnă că drepturile bănești pretinse de reclamantă, trebuiau calculate de la data apariției acestui act normativ.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta B.S.
Recurenta a susținut în esență că "referirea la întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, se referă la celelalte drepturi, și nu la indemnizația lunară de 300.000 lei, pentru fiecare an de strămutare în alte localități, care se acordă din luna noiembrie 2000, potrivit legii.
Recursul este nefondat.
O.U.G. nr. 242/2000 modifică O.G. nr. 105/1999, în ce privește nivelul indemnizației prevăzute de art. 2 alin. (1)și art. 3 astfel:
Art. 2 din O.G. nr. 105/1999, (modificat), prevede că "persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b), au dreptul, începând cu luna noiembrie 2000, la o indemnizație lunară de 300.000 lei pentru fiecare an de detenție; deportare sau strămutare în alte localități".
Art. 3, modificat, reglementează situația soțului supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, care va beneficia, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, de o indemnizație lunară, neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă începând cu luna noiembrie 2000, în cuantum de 300.000 lei lunar.
Din analiza acestor texte, rezultă fără echivoc că prin O.U.G. nr. 242/2000 s-a modificat doar cuantumul indemnizației, și nu data de la care aceasta se acordă sau eventual, o anumită dată de la care ar urma să se acorde tuturor solicitanților.
Prin urmare, prevederile referitoare la momentul de la care se stabilesc drepturile cuvenite persoanelor care se încadrează în dispozițiile art. 1 și 3 din Legea nr. 189/2000, respectiv indemnizația și celelalte drepturi din art. 5, au rămas nemodificate, acestea urmând a fi determinate, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
în acest sens s-a pronunțat și instanța de fond, reținând că pârâta a determinat corect data de la care s-au stabilit drepturile cuvenite reclamantei, astfel că pretențiile acesteia sunt neîntemeiate, atât sub aspectul acordării indemnizației din luna noiembrie 2000, cât și al reactualizării acesteia, cu indicele de inflație.
în consecință, soluția instanței de fond fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8548/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8545/2004. Contencios → |
|---|
