ICCJ. Decizia nr. 8875/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 111/2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, ca urmare a declinării competenței de către Tribunalul Teleorman, reclamantul C.E. a chemat în judecată Direcția Generală a Vămilor, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziilor nr. 1264 și nr. 1266 din 14 august 2003, emise de pârâtă, anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și menținerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care pârâta a dispus reîncadrarea reclamantului, în funcția publică de "agent vamal superior".
în motivarea acțiunii, s-a arătat că în mod nelegal, ca urmare a deciziei nr. 1264/2993, a Directorului general al Direcției Generale a Vămilor și notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003 a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin decizia nr. 1266 din 14 august 2003, pârâta a dispus reîncadrarea retroactivă a reclamantului, într-o altă funcție, decât cea făcută la 15 iulie 2004, conform Legii nr. 161/2003 (art. XVI și art. XVII).
Prin sentința civilă nr. 442 din 3 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului C.E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor (fostă Direcția Generală a Vămilor). Au fost anulate deciziile nr. 1264 și nr. 1266 din 14 august 2003, emise de pârâtă, precum și nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, fiind menținută ca legală și temeinică, decizia pârâtei cu nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care reclamantul a fost numit "agent vamal superior".
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost numit "agent vamal superior", prin decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, ca urmare a punctajului obținut cu respectarea procedurii, condițiilor și termenelor stabilite prin Legea nr. 161/2003 și a normelor de aplicare a acesteia. Măsura anulării acestei reîncadrări, printr-o nouă reîncadrare, retroactivă, a fost considerată nelegală, întrucât s-a făcut după data de 15 iulie 2003, dată limită stabilită prin art. XVI din Legea nr. 161/2003 și fără a se motiva în fapt și în drept. Pentru aceleași argumente s-a reținut și nelegalitatea actului ce a stat la baza emiterii deciziei din 14 august 2003, respectiv a notei de constatare nr. 43.254 din 25 iulie 2003, întocmite de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
în termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor (fostă Direcția Generală a Vămilor, conform O.U.G. nr. 90/2003).
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că nu se pune problema retroactivării dispozițiilor din noile decizii de reîncadrare, deoarece prin anularea deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003, care s-a emis cu nerespectarea normelor legale în materie, se impunea ca reîncadrarea să se facă tot de la data limită stabilită prin Legea nr. 161/2003, respectiv de la 15 iulie 2003.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
Examinându-se cauza, în temeiul art. 3041C. proc. civ., se reține că recursul este fondat și că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Instanța fondului nu a respectat unul din principiile fundamentale ale procesului civil, și anume, principiul contradictorialității, deși avea această îndatorire conform art. 129 alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 85 C. proc. civ., "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel". în materia contenciosului administrativ, legea nu dispune altfel, căci așa cum se stipulează în art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Or, în cauză s-a dispus anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, fără ca în prealabil această autoritate să fie informată despre existența procesului, despre conținutul pretențiilor și argumentelor reclamantului, precum și despre apărările pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor.
Așa cum rezultă din normele procedurale mai înainte arătate, instanța avea obligația, fie de a solicita reclamantului, o precizare a acțiunii, sub aspectul părților cu care înțelege să se judece, fie de a pune în discuția părților prezente, necesitatea citării în proces a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Neprocedându-se în acest fel, această autoritate a fost lipsită de posibilitatea de a-și face apărări și de a propune mijloace de probă, în măsura în care le aprecia utile cauzei.
Față de cele expuse, recursul a fost admis, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în temeiul art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ.
Instanța de rejudecare a avut în vedere apărările pârâtei-recurente, astfel cum au fost acestea dezvoltate prin motivele de recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8870/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8865/2004. Contencios → |
|---|
