ICCJ. Decizia nr. 8968/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 578/2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul H.L. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României, A.N., pentru a se constata neconstituționalitatea pct. 4 din Anexa nr. 1 la O.G. nr. 30/2004, urmând ca încheierea care se va redacta și care va cuprinde opinia instanței, să fie remisă, spre competentă soluționare, Curții Constituționale.
în motivarea acțiunii s-a arătat că prin art. 1 pct. 4 din Anexa nr. 1 la O.G. nr. 30/2004, s-a dispus limitarea și, în unele cazuri, chiar anularea drepturilor de a beneficia de medicamente gratuite. S-a precizat că reclamantul este vătămat în dreptul său de a primi medicamente gratuite, în calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 309/2002, în condițiile în care este în vârstă de 73 de ani și are grave afecțiuni cardiace ce necesită un tratament continuu.
Prin sentința civilă nr. 762 din 26 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 23 - 25 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate poate fi invocată, doar pe parcursul unui proces având la bază o cerere de chemare în judecată distinctă, care să conțină elementele prevăzute de lege - părți, obiect, cauză. Totodată, s-au apreciat a nu fi incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ asupra cererii ce privește neconstituționalitatea unui text de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul care a arătat, în esență, că soluția pronunțată este rezultatul interpretării greșite a prevederilor art. 23 alin. (1) - (5) din Legea nr. 47/1992, republicată și că în raport cu dispozițiile art. 126 pct. 6 din Constituție, instanța de contencios era datoare să se pronunțe asupra cererii cu care a fost învestită.
înalta Curtea de Casație și Justiție a reținut că recursul este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare.
Prin art. 23 alin. (1) - (6) din Legea nr. 47/1992, republicată (privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale), au fost stabilite condițiile în care poate fi invocată neconstituționalitatea unor dispoziții din legi sau ordonanțe.
Din interpretarea logică, sistematică a acestor prevederi legale, rezultă, fără echivoc, că neconstituționalitatea unor dispoziții legale nu poate face obiectul unui proces de sine stătător (separat), ci poate fi invocată doar pe cale de excepție pe parcursul judecății unui litigiu și numai dacă soluționarea acestuia depinde de soluționare excepției în discuție.
Așadar, instanța fondului a interpretat corect legea, atunci când a apreciat ca inadmisibilă, acțiunea având ca obiect constatarea neconstituționalității pct. 4 al art. 1 din Anexa nr. 1 la O.G. nr. 30/2004, fără ca prin acțiune să se solicite anularea vreunui act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Nu poate fi primită susținerea recurentului, în ce privește încălcarea de către instanță, a prevederilor art. 126 pct. 6 din Constituția României, atâta vreme, cât dispoziția din O.G. nr. 30/2004, nu a fost declarată neconstituțională, conform procedurii prevăzute în Legea nr. 47/1992, republicată.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9088/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8884/2004. Contencios → |
|---|
