ICCJ. Decizia nr. 9035/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta C.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 8473 din 5 decembrie 2003, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată, în sensul acestui act normativ.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind același statut personal cu al acestora, anume statutul de refugiată.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 59/PI din 3 februarie 2004 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea hotărârii nr. 8473 din 5 decembrie 2003 și pe cale de consecință, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi și a suferit vexațiunile materiale și morale rezultate din condiția de persoană refugiată/strămutată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut că la data refugiului, 15 septembrie 1940, petenta nici nu era concepută, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și părinții săi, deoarece s-a născut la un interval de 21 luni ulterioare strămutării (19 iunie 1942).
Recursul este nefondat.
în adevăr, potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din dosar rezultă că părinții reclamantei au fost strămutați din localitatea Cluj, la data de 15 septembrie 1940, în localitatea Timișoara, conform Ordinului de mișcare nr. 5160 - 1660/1940 al Direcției Generale P.T.T. și a declarațiilor martorilor, reclamanta născându-se la data de 19 iunie 1942, în localitatea de refugiu (Timișoara). Această schimbare a domiciliului s-a făcut pe criterii etnice, urmare a aplicării Dictatului de la Viena.
Legea nu a înțeles, însă, să acorde părinților, statutul de refugiați, iar copiilor născuți în această perioadă, să le stabilească un alt tratament.
Este evident că și copiii au avut de suportat aceleași consecințe grele de viață, motiv pentru care instanța de fond, legal și temeinic a admis acțiunea, stabilind că și copiii născuți în perioada în care părinții au fost strămutați, sunt beneficiari ai drepturilor ce se acordă conform O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Față de aceste considerente, Curtea a constatat că recursul declarat este nefondat, iar pe cale de consecință, a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9003/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8996/2004. Contencios → |
|---|
