ICCJ. Decizia nr. 9037/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul N.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Covasna, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 2314 din 19 mai 2003.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât a efectuat stagiul militar, pe toată perioada, prin muncă la: Mârșa, Arcuș și Brașov, nefiind nici o zi militar sub arme.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 289/F din 2 decembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 2314 din 19 mai 2003 și a obligat pârâta, să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, care să constate că perioada 7 ianuarie 1954 - 15 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că menționarea expresă a detașamentului, unde a prestat reclamantul, munca, nu constituie un impediment la acordarea drepturilor solicitate, deoarece din adresa Centrului Zonal Militar Covasna rezultă că acesta a fost "încadrat ca mână de lucru" și este neinstruit.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Covasna.
Recurenta a susținut că statutul juridic al Direcției Generale a Serviciului Muncii este esențial sub aspectul stabilirii beneficiarilor legii, astfel că înlăturarea înscrisurilor depuse în apărare, la dosarul cauzei, a condus instanța, la pronunțarea unei sentinței contrare literei și spiritului legii.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Așa cum rezultă din actele dosarului (livret militar), reclamantul a satisfăcut stagiul militar în U.M. 04369, U.M. 04725 și U.M. 03974, nicidecum într-un detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, după cum stabilește art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Astfel, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de drepturile acordate, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă. și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea că acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 04369 Mîrța, U.M. 039764 Stalin și U.M.04725 Arcuș. din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, instanța de fond reținând în mod greșit că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Astfel fiind, recursul este întemeiat și a fost admis, sentința recurată a fost casată, iar acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9036/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9049/2004. Contencios → |
|---|
