ICCJ. Decizia nr. 1125/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1125/2005
Dosar nr. 4583/2004
Şedinţa publică din 22 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, contestând hotărârea nr. 8720 din 8 ianuarie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată, în sensul prevederilor acestui act normativ.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat în esenţă, că s-a născut în perioada refugiului părinţilor, după ce aceştia au fost mutaţi forţat din Bulgaria, în România, dobândind acelaşi statut cu al acestora, anume statutul de refugiat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 128/PI din 9 martie 2004, a admis acţiunea formulată de C.M., a anulat hotărârea nr. 8720 din 8 ianuarie 2004 şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 ianuarie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi drept urmare, din momentul naşterii dobândeşte acelaşi statut, ca al părinţilor săi, suferind alături de aceştia, vexaţiunile morale şi materiale rezultate din condiţia de persoană refugiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că, reclamantul-intimat nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât s-a născut după strămutarea părinţilor săi, în localitatea Corbu, raionul Medgidia, la data de 28 ianuarie 1944.
A mai precizat că reclamantul-intimat ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului părinţilor săi.
Recursul este nefondat, pentru următoare considerente.
Nu este contestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 28 ianuarie 1944, în localitatea Corbu, raionul Medgidia, localitate unde au fost strămutaţi părinţii săi, la data de 14 septembrie 1940.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Ca atare instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de reclamant este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 128/PI din 9 martie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1124/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1127/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
