ICCJ. Decizia nr. 1218/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1218/2005
Dosar nr. 3230/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 ianuarie 2004 şi ulterior precizată, reclamantul B.P. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, obligarea pârâtei la recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi daune morale.
Prin sentinţa nr. 2823/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Soluţionând cauza, această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 1996 din 26 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantului, a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea, obligând-o să emită o decizie prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 17 octombrie 1952 - 30 noiembrie 1955. A respins cererea de daune, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile prezentate, respectiv fişa de evidenţă şi adeverinţa eliberată de Ministerul Apărării Naţionale. rezultă că în perioada 17 octombrie 1952 - 30 noiembrie 1955, a lucrat în Detaşamentul de muncă Mangalia.
Cererea de daune morale a fost respinsă, pe considerentul că petentul nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit şi nici nu a prezentat în faţa comisiei, actele doveditoare, în original.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând respingerea acţiunii reclamantului, ca rămasă fără obiect, având în vedere că prin hotărârea nr. 5042/11 bis din 21 noiembrie 2003 i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 17 octombrie 1952 - 30 noiembrie 1955.
A mai declarat recurs, şi reclamantul B.P., criticând sentinţa, cu privire la modul de soluţionare a capătului de cerere referitor la daunele morale.
A precizat că daunele morale şi materiale se justifică prin faptul că a adresat mai multe cereri Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, dar că angajaţii acesteia l-au insultat public, făcându-l cerşetor.
Recurentul şi-a justificat solicitarea privind daunele materiale, prin faptul că, fiind suferind de nevroză HTA, hepatită, nu a putut folosi Decizia, pentru procurarea de medicamente gratuite şi compensate.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, va respinge ambele recursuri, după cum urmează:
În ceea ce priveşte recursul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, s-a dovedit a fi rămas fără obiect, întrucât prin hotărârea nr. 5042/11 bis din 21 noiembrie 2003, Comisia de specialitate a admis cererea reclamantului B.P., a constatat că perioada 17 octombrie 1952 - 30 noiembrie 1955 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi a acordat drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Cu referire la recursul formulat de B.P., urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea formulată şi precizată la data de 29 septembrie 2003, reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 şi daune morale în cuantum de 250 milioane lei.
Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 1996 din 26 noiembrie 2003, a admis cererea şi a acordat drepturile reglementate de legea sus menţionată, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, respectiv 1 septembrie 2002, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 309/2002.
Daunele morale solicitate, aşa cum judicios a reţinut şi instanţa de fond, nu pot fi acordate, întrucât reclamantul nu a dovedit nici un prejudiciu moral pe care l-ar fi suferit.
Susţinerile acestuia cu privire la următoarele petiţii formulate după 1990, nu pot fi avute în vedere, deoarece Legea nr. 309 a fost adoptată în anul 2002.
Daunele materiale nu au fost soluţionate prin acţiunea introdusă, astfel că nu pot forma obiectul unui capăt de cerere, în recurs.
Pentru toate considerentele expuse, urmează să se respingă ambele recursuri formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.P. împotriva sentinţei civile nr. 1996 din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Respinge, ca rămas fără obiect, recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1217/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1221/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
