ICCJ. Decizia nr. 1228/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1228/2005
Dosar nr. 4715/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 275 din 11 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea precizată a reclamantei R.A. A.R.S.T.A., formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, având ca obiect anularea în parte a deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 291 din 1 septembrie 2003, respectiv a pct. 7 din aceasta, privitor la suma de 709.238.725 lei, reprezentând T.V.A., ce nu a fost acceptat ca deductibil.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă, că prin procesul-verbal de control al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili nr. 565.886 din 18 iulie 2003, în urma verificării modului de calcul şi virarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, de către reclamantă, nu a fost acceptat, ca deductibil, T.V.A. în sumă de 709.238.725 lei, în acest sens fiind avut în vedere şi un proces-verbal anterior de control, încheiat de organele Ministerului Finanţelor Publice, în anul 2001, cu nr. 16081. Prin acest din urmă proces-verbal s-a stabilit că R. a efectuat plăţi fără bază legală, antreprenorului general, şi urmare a măsurilor stabilite, R. a reţinut ulterior, din sumele datorate antreprenorului general, suma de 4.442.074.118 lei, fără, însă, a diminua T.V.A. - ul aferent, în sumă de 709.238.725 lei.
Cu ocazia contestării procesului-verbal al Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din 18 iulie 2003, R. a precizat că suma de 4.442.074.118 lei nu include T.V.A.; în plus, ea a fost eronat stabilită de către Ministerul Finanţelor Publice care a reţinut prin Decizia nr. 291/2003, că argumentele reclamantei, privind modalitatea de stabilire a sumei de recuperat, în cuantum de 4.442.074.118 lei, nu mai poate fi analizată, în condiţiile în care nu a fost contestat procesul-verbal din 2001, care a stabilit-o ca atare.
În fine, instanţa a mai reţinut, potrivit reglementărilor legale aplicabile, în vigoare în perioada 1997 - 2001, respectiv OG nr. 3/1992 şi OUG nr. 17/2000, cap. 6 - regimul deducerilor, că reclamanta nu poate beneficia de deducerea T.V.A., deoarece nu a făcut dovada că suma de 4.442.074.118 lei a fost achitată cuvenit antreprenorului general şi având o bază legală. Astfel, T.V.A. - ul aferent acestei sume nu poate fi dedus, indiferent dacă a fost sau nu recuperat de la antreprenor, odată cu suma în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs, reclamanta R., invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., reclamanta-recurentă a ataşat în susţinerea recursului său, nota contabilă nr. 3 din 31 decembrie 2001, prin care R. a stornat din contul „Investiţii în curs", suma de 4.442.074.118 lei, în luna în care aceasta a fost recuperată de la antreprenorul general, înregistrare din care rezultă, după cum arată recurenta, că prin înregistrarea contabilă de stornare s-a stornat şi T.V.A. în sumă de 709.238.725 lei, nota contabilă 31/2001 demonstrând, astfel, că suma de 4.442.074.118 lei nu poate prin natura ei să conţină T.V.A.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu şi-a motivat hotărârea, întrucât a preluat pur şi simplu considerentele Ministerului Finanţelor Publice cuprinse în Decizia nr. 291/2003 şi a ignorat toate apărările reclamantei.
Printr-un alt motiv de recurs se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate de reclamantă, respectiv situaţiile de lucrări şi facturile, care demonstrau că suma de 4.442.074.118 lei nu conţine T.V.A., deoarece este constituită din suma de 3.465.482.782 lei, ce reprezintă cheltuieli financiare nepurtătoare de T.V.A. şi suma de 976.591.336 lei ,depăşire cotă de profit, ce nu include T.V.A.
Examinând cauza de faţă, prin prisma motivelor de recurs formulate pe baza actelor şi probelor de la dosar, dar şi pe baza prevederilor legale incidente, Înalta Curte reţine că recursul reclamantei-recurente nu este fondat, pentru considerentele prezentate în cele ce urmează.
Actele şi lucrările dosarului au evidenţiat, fără tăgadă, că prin procesul-verbal nr. 1608 din 10 decembrie 2001, încheiat de Ministerul Finanţelor Publice, s-a constatat că R. a achitat antreprenorului general A.R., suma de 4.442.074.118 lei, fără bază legală, astfel că s-a dispus reţinerea acesteia din decontările următoare cu respectiva societate.
Reclamanta-recurentă nu a contestat acest proces-verbal din 2001, ce a stabilit că au fost achitate necuvenit sumele de 4.442.074.118 lei, antreprenorului general şi a procedat la aducerea la îndeplinire a măsurii dispuse.
Înalta Curte reţine că primul motiv de recurs invocat, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., privind nemotivarea hotărârii atacate, nu poate fi primit, întrucât instanţa de fond, în considerentele sentinţei pronunţate, a făcut referire la toate probele administrate, de toate părţile din cauză, trecând apoi la analizarea lor în mod global.
Faptul că au fost menţionate şi concluziile deciziei Ministerului Finanţelor Publice, contestate, nu reprezintă în nici un caz o preluare automată a considerentelor deciziei respective, câtă vreme în considerentele sentinţei se fac referiri ample şi precise la textele de lege incidente în cauză şi care au format convingerea instanţei, în sensul netemeiniciei acţiunii reclamantei-recurente.
Nefondată este şi critica adusă prin cel de al doilea motiv de recurs invocat, întrucât, aşa cum s-a menţionat deja, instanţa a avut în vedere, la pronunţarea şi motivarea soluţiei, toate probele administrate de părţi, pe care le-a examinat în ansamblul lor, fără a fi, astfel, necesară o referire expresă, distinctă, la fiecare din actele şi documentele depuse la dosar.
În fine, în raport cu probele administrate, cu ocazia judecării în primă instanţă şi reţinând şi conţinutul actului nou depus în recurs, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Actele dosarului au evidenţiat faptul că reclamanta-recurentă a înregistrat în contul „4426" T.V.A. - ul în sumă de 709.238.725 lei, aferentă sumei de 4.442.074.118 lei.
Independent de aceasta, însă, conform revederilor legale în materie de T.V.A. incidente şi aplicabile în perioada 1997 - 2001, respectiv OG nr. 3/1992, republicată şi OUG nr. 17/2000 [art. 19 şi respectiv, art. 23 alin. (4)], reclamanta-recurentă nu putea beneficia de dreptul de deducere al T.V.A. - ului, pentru că prin procesul-verbal din 2001, necontestat, s-a reţinut că suma de 4.442.074.118 lei, achitată antreprenorului general, a fost necuvenită şi efectuată cu încălcarea prevederilor legale.
Or, potrivit textelor de lege invocate, pot beneficia de dreptul de deducere al T.V.A., numai contribuabilii ce justifică cuantumul taxei, cu documente legal întocmite şi fac dovada că bunurile şi serviciile achiziţionate sunt destinate nevoilor firmei.
Astfel fiind, chiar dacă în suma în discuţie a fost sau nu inclusă T.V.A. şi indiferent dacă aceasta a fost recuperată de la antreprenorul general, recurenta-reclamantă nu era îndreptăţită la deducerea T.V.A. - ului şi nici la rambursarea acestuia, în sumă de 709.238.725 lei, cum în mod just a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru toate cele menţionate, conform art. 312 C. proc. civ., recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. A.R.S.T.A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 275 din 11 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1225/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1232/2005. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
