ICCJ. Decizia nr. 1237/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1237/2005
Dosar nr. 7839/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 decembrie 2003, reclamanta M.P. a chemat în judecată Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova, solicitând anularea în parte a deciziei nr. 563 din 18 noiembrie 2003, a Inspectorului şcolar general, prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu şi eliberarea din funcţia publică deţinută, reintegrarea sa în funcţia avută şi obligarea pârâtei să efectueze reîncadrarea pe funcţia publică stabilită şi avizată în condiţiile legii, conform prevederilor art. XVII din Legea nr. 161/2003, ale HG nr. 730/2003, precum şi ale Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici nr. 218/2003.
Totodată, reclamanta a solicitat şi modificarea în mod corespunzător, a statului de funcţii al Inspectoratului Şcolar Judeţean Prahova, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate şi cu celelalte drepturi aferente funcţiei publice, începând cu data de 1 noiembrie 2003, până la data executării obligaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, deşi avea calitatea de funcţionar public dobândită în baza Legii nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pe o funcţie publică avizată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, respectiv funcţia de consilier juridic cat. A, clasa I, gradul 2, totuşi, prin ordinul atacat, i-a încetat raportul de serviciu şi a fost eliberată din funcţia publică deţinută, începând cu data de 1 noiembrie 2003 şi că a fost înscrisă în lista anexă cu personalul care cu aceeaşi dată se reîncadrează pe raporturi contractuale şi cu încadrarea salariului de bază între limitele minime şi maxime ale funcţiei, dispunându-se, astfel, în mod arbitrar şi retroactiv, modificarea statutului său. Reclamanta a mai arătat că s-a procedat în sensul arătat, prin nesocotirea dispoziţiilor art. 98 art. XVI - XVIII ale Legii nr. 161/2003, precum şi a celor care reglementează dreptul funcţionarului public de a fi informat cu privire la deciziile care se iau cu privire la statutul şi cariera sa.
În drept, reclamanta a mai invocat dispoziţiile art. 52 şi art. 125 alin. (6) din Constituţia României [devenit prin republicare, art. 126 alin. (6)], precum şi cele ale art. 941 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003.
La data de 9 februarie 2003, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, solicitând admiterea acţiunii acesteia, cu motivarea că Decizia nr. 563/2003 este lovită de nulitate absolută, fiind dată cu încălcarea legii, nulitate care se răsfrânge şi asupra Ordinului nr. 5325/2003, al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, ca act administrativ care a stat la baza emiterii deciziei atacate.
Prin cererea înregistrată la data de 19 martie 2004, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea Ordinului nr. 5325 din 27 octombrie 2003, al Ministrului Educaţiei. Cercetării şi Tineretului, în baza căruia a fost emisă Decizia nr. 563/2003, pe motiv de nelegalitate.
Tot la data de 19 martie 2004, pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de intervenţie, susţinând că Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici nu are calitate procesuală activă, întrucât este „un organ administrativ" şi nici nu justifică un minim interes, în sensul art. 49 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, s-a susţinut că în eventualitatea admiterii în principiu a cererii de intervenţie se impune citarea în cauză a emitentului Ordinului nr. 5325/2003.
Tribunalul Prahova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 534 din 19 martie 2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în raport cu acţiunea completată şi dispoziţiile art. 3 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 164 din 24 iunie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intervenientei şi a admis în parte, atât acţiunea reclamantei, cât şi cererea de intervenţie, a anulat în parte Decizia nr. 563/2003, emisă de pârâtul Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova, în ceea ce o priveşte pe reclamantă.
Aceeaşi instanţă a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică deţinută anterior emiterii deciziei şi modificarea corespunzătoare a statului de funcţii al pârâtului Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova, obligându-l pe acesta la plata de despăgubiri reprezentând salariile indexate, majorate şi recalculate şi celelalte drepturi aferente funcţiei, începând cu data de 1 noiembrie 2003 şi până la data reintegrării efective, precum şi la plata sumei de 50.000.000 lei, daune morale. Totodată, instanţa de fond a respins acţiunea şi cererea de intervenţie accesorie, împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Pentru a se pronunţa în sensul acesta, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe de o parte că Decizia nr. 563/2003 a fost emisă de pârâtul Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova, cu încălcarea dispoziţiilor legale, iar, pe de altă parte, că Ordinul nr. 5325/2003, al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, nu este lovit de nulitate.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Printr-un prim motiv de recurs, Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova susţine că în mod greşit instanţa de fond a anulat Decizia nr. 563/2003, menţinând ca legal, Ordinul nr. 5325/2003, deşi ordinul constituie actul principal, iar Decizia are doar un caracter accesoriu. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Ordinul nr. 5325/2003 s-a aplicat în toată ţara, iar recurentul-pârât a trimis adrese în repetate rânduri, Ministerului Educaţiei, cerând lămuriri cu privire la aplicarea ordinului, dar nu a primit răspuns în termen.
În plus, arată recurentul-pârât nu s-a avut în vedere că a aplicat textul ordinului atacat, astfel cum a fost redactat, în sensul că „toate persoanele ce ocupă funcţii publice, vor fi reîncadrate pe funcţii contractuale".
Printr-un ultim motiv de recurs, se invocă faptul că în mod greşit recurentul-pârât a fost obligat la plata de daune morale, de 50.000.000 lei, fără a se face nici un fel de probe.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este de necontestat că prin Legea nr. 161/2003 (M. Of. nr. 279/21.04.2003) a fost modificată şi Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Prin art. XVI - XVII din Legea nr. 161/2003 au fost stabilit obligaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici, prevăzându-se, totodată, cu caracter imperativ, şi termenele de realizare a acestor obligaţii.
Din examinarea hotărârii atacate, rezultă că instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii ordinului atacat, fără a avea în vedere condiţiile de valabilitate de fond şi formă ale acestuia, cu precădere din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 161/2003, deşi Decizia nr. 563/2003 a fost emisă în baza Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 5325 din 27 octombrie 2003.
Totodată, se constată că motivarea lacunară a instanţei de fond, cu privire la nelegalitatea ordinului, nu poate fi considerată ca îndeplinind cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
În raport cu soluţia ce va fi pronunţată de instanţa de fond, după ce va proceda în sensul celor mai sus arătate, urmează a se reanaliza dacă va fi cazul (în ipoteza anulării actelor atacate), şi aspectele legate de obligaţiile pârâţilor privind daunele materiale şi morale.
Cu privire la daunele morale, se constată că acestea s-au solicitat doar la termenul la care au avut loc dezbaterile pe fond, fără a se da posibilitatea părţilor de a se apăra sau de a proba susţinerile lor.
Este adevărat că legea nu stabileşte criterii imperative de acordare a daunelor morale, ceea ce, însă, nu echivalează cu lipsa oricăror considerente privind modul de formare a convingerii instanţei referitoare la acestea.
Prin urmare, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul Şcolar al judeţului Prahova împotriva sentinţei civile nr. 164 din 24 iunie 2004, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1231/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1239/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
