ICCJ. Decizia nr. 123/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 123/2005
Dosar nr. 5293/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 176/CA din 8 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea reclamantului B.F., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi, în consecinţă, a fost anulată hotărârea nr. 6813/2004, emisă de această autoritate publică, cu obligarea pârâtei de a recunoaşte reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 28 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a fost strămutat din localitatea de domiciliu, Chistag, în localitatea Budoi, din motive etnice.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând că aceasta este nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În esenţă, prin motivele de recurs depuse la dosar, se susţine că reclamantul-intimat nu are calitate de refugiat din motive etnice, deoarece el a fost mutat dintr-o localitate, în alta, ambele situate pe teritoriul cedat Ungariei, urmare a Dictatului de la Viena, aşa încât nu poate invoca persecuţii de natură etnică.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (..) a fost refugiată, expulzată sau strămutată într-o altă localitate".
Or, în cauză, intimatul-reclamant a fost evacuat împreună cu familia, în luna aprilie 1944m din satul Chiştag, în satul Budoi, unde a locuit până în luna martie 1945, ambele localităţi fiind situate în Ardealul de Nord, sub regimul maghiar instaurat în 1940, după Dictatul de la Viena.
Evacuarea survenită după 4 ani, dintr-o localitate aflată sub administraţie maghiară, într-o altă localitate cu acelaşi tip de administraţie, nu poate fi pusă în mod automat pe seama persecuţiilor din motive etnice, astfel de persecuţii determinând, în multe alte cazuri, părăsirea teritoriilor ocupate, în favoarea celor româneşti, neocupate. În raport cu cele prezentate, Curtea constată că intimatul-reclamant nu a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice, cum greşit a reţinut instanţa de fond, aşa încât sentinţa atacată va fi desfiinţată, prin admiterea recursului, iar acţiunea reclamantului va fi respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 183/2000.
Văzând şi prevederile art. 313 şi 315 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 176 din 8 martie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, casează sentinţa atacată şi, pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1229/2005. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1231/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
