ICCJ. Decizia nr. 1231/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1231/2005
Dosar nr. 5721/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 41/F din 23 februarie 2004, a respins ca tardiv formulată, acţiunea reclamantului P.N., faţă de pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa Judeţeană de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Vrancea, privind recunoaşterea stagiului militar efectuat în detaşamente de muncă. Prin aceeaşi sentinţă, faţă de pârâta Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale Bucureşti s-a respins cererea reclamantului, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul P.N. a solicitat în conformitate cu prevederile Legii nr. 29/1990, ca prin hotărâre judecătorească să i se recunoască o perioadă de 12 luni şi 24 zile pentru dobândirea drepturilor băneşti cuvenite conform Legii nr. 309/2002, faţă de perioada de numai 9 luni şi 26 zile ce i-a fost deja recunoscută, ca reprezentând stagiul militar satisfăcut în detaşamentele de muncă, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 1461 din 12 mai 2003, emisă de Centrul Militar Zonal Vrancea.
Instanţa de fond, analizând cu precădere excepţia de tardivitate, ca şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a reţinut temeinicia acestora şi a respins acţiunea reclamantului, pe aceste considerente; în ceea ce priveşte tardivitatea, s-a reţinut că reclamantul a formulat mai multe petiţii privind recunoaşterea stagiului militar conform Legii nr. 309/2002, obiectul contestaţiei de faţă reprezentându-l răspunsul Centrului Militar Zonal Vrancea, eliberat sub nr. 120 din 8 august 2003, urmare a cererii reclamantului din data de 17 iulie 2003.
Acţiunea reclamantului depusă la 26 septembrie 2003 este înregistrată cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut atât de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, cât şi de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, acest ultim text preluând de fapt principiul prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Judeţean Vrancea.
Printr-un prim motiv de casare, analizat prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurentul a susţinut că în mod greşit curtea de apel a soluţionat cererea sa, întrucât în opinia lui, Tribunalul Vrancea era competent să o judece faţă de faptul că actele administrative contestate au fost emise de Centrul Militar Zonal Vrancea, şi nu de Ministerul Apărării Naţionale.
Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurentul a susţinut că în mod eronat instanţa a soluţionat cererea sa pe excepţie, reţinând tardivitatea acesteia şi fără a analiza, astfel, fondul pretenţiilor formulate. Recurentul a arătat că în raport cu prevederile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, potrivit cu care acţiunea în contencios administrativ nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ atacat, acţiunea sa nu este tardivă, termenul de 30 zile aplicat de instanţa de fond, nefiind incident în cauză.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul de faţă, pentru următoarele consideraţiuni.
Curtea de Apel Galaţi a fost legal învestită cu soluţionarea acţiunii formulate de reclamantul-recurent P.N., prin declinare de competenţă, conform sentinţei civile nr. 149 din 11 noiembrie 2001 a Tribunalului Vrancea, care, reţinând că în cauză trebuie să figureze Ministerul Apărării Naţionale, în calitate de pârât, întrucât Centrul Militar Zonal nu are personalitate juridică, a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziţii legale, actele administrative eliberate de o autoritate a administraţiei centrale, în cazul de faţă, Ministerul Apărării Naţionale, ce tutelează şi în subordinea căruia funcţionează fără personalitate juridică, centrele zonale militare, pot fi contestate în faţa curţilor de apel competente.
Aşadar, critica referitoare la competenţa instanţei ce a soluţionat cauza de faţă, este nefondată şi urmează a fi înlăturată.
Nici critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, nu poate fi primită.
Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut tardivitatea acţiunii reclamantului, făcând, pe de o parte, aplicarea dispoziţiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, iar pe de alta, a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
Depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de articolele de lege menţionate, a condus în mod corect la constatarea tardivităţii. Ipoteza art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/2990 nu-i este aplicabilă recurentului-reclamant, întrucât vizează situaţiile în care reclamaţia celui în cauză, ca procedură prealabilă, este nesoluţionată de organul administrativ în termenul legal de 30 de zile, prevăzut în alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, ceea ce nu este, însă, cazul în speţa de faţă.
Faţă de cele sus menţionate, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză de reclamantul-recurent, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.N., împotriva sentinţei civile nr. 41/F din 23 februarie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1237/2005. Contencios → |
|---|
