ICCJ. Decizia nr. 1241/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1241/2005
Dosar nr. 8212/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 17 iunie 2004, reclamanta A.L. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 11971/11590 din 23 aprilie 2004 şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Prin sentinţa civilă nr. 1675 din 8 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de A.L., a anulat hotărârea nr. 11971/11590 din 23 aprilie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 decembrie 2003 şi să emită o hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a refugiat în toamna anului 1940, din Comrat, judeţul Tighina - Basarabia, în România, iar pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, persecuţia de ordin etnic este evidentă.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat în esenţă, că în dosarul comisiei nu s-au depus dovezi concludente cauzei, iar aprecierea încadrării în dispoziţiile legii se poate face de către instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamanta s-a refugiat în toamna anului 1940, din Comrat, judeţul Tighina - Basarabia, în România, datorită evenimentelor politice şi a persecuţiei etnice.
De asemenea, din adeverinţă rezultă că reclamanta a urmat cursurile clasei I, în anul şcolar 1940 - 1941, la Şcoala Primară a Refugiaţilor din Bucureşti, făcându-se menţiunea că înscrierea acesteia s-a făcut ca urmare a faptului că a fost refugiată din Basarabia.
În cauză, reclamanta a uzitat atât de acte oficiale, cât şi de depoziţii de martori, la pronunţarea soluţiei avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 2 şi art. 4 alin. (1) din HG nr. 127/2002.
În consecinţă, sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, motivele de recurs nefiind de natură a duce la casarea acesteia, situaţie în care recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1675 din 8 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1242/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
