ICCJ. Decizia nr. 1242/2005. Contencios. Acordare drepturi compensatorii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1242/2005
Dosar nr. 8213/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 28 iunie 2004, reclamantul R.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 12318/10691 din 11 mai 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - mai 1945 a fost refugiat pentru motive etnice, împreună cu părinţii din comuna Oarţa de Jos - Maramureş, în localitatea Braşov.
Prin sentinţa civilă nr. 1732 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului R.A., a anulat hotărârea nr. 12318/10691 din 11 mai 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că persecuţia suferită de reclamant, este susţinută prin strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că în dosarul depus Comisiei de specialitate, nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Se reţine că buletinul de înscriere la Biroul Populaţiei, emis pe numele tatălui, R.P., ca şi menţiunea inserată pe acesta, „carnet de refugiat nr. 701/945 Ploieşti" şi Buletin temporar nr. 381/943, vorbesc de existenţa unui refugiu, a strămutării din localitatea de domiciliu, Oarţa de Jos, în localitatea Braşov, unde a existat domiciliul temporar.
De asemenea, din declaraţiile martorilor, rezultă că reclamantul a fost refugiat din Ardealul de Nord, în octombrie 1940.
În consecinţă, motivele de recurs sunt nefondate, situaţie în care recursul declarat în cauză urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1732 din 15 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1243/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
