ICCJ. Decizia nr. 1245/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1245/2005
Dosar nr. 8216/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2943/2004, reclamantul M.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12902/11049 din 28 iunie 2004, emisă de pârâtă şi constatarea că are calitatea de persoană persecutată din motive etnice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod nelegal i s-a respins cererea, apreciindu-se în mod greşit că din probele administrate nu rezultă calitatea reclamantului, de persoană persecutată din motive etnice, deoarece autorii săi au trecut în România, înainte de Arbitrajul de la Viena.
Prin sentinţa civilă nr. 1920 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată, reţinând că reclamantul nu are un drept recunoscut de lege, vătămat, deoarece nu a făcut dovada persecuţiei etnice.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, M.V., care a motivat că nu s-a avut în vedere momentul în care a fost obligat să părăsească localitatea natală, împreună cu mama şi fraţii săi.
Recursul este întemeiat, sentinţa instanţei de fond fiind într-adevăr criticabilă, sub aspectul administrării tuturor probelor utile cauzei.
Instanţa nu a analizat probele efectuate în dosar, pentru a stabili data la care reclamantul a părăsit Ardealul de Nord, precum şi durata refugiului şi bineînţeles, cauzele acestuia.
În stabilirea calităţii de refugiat trebuia stabilit momentul, respectiv motivul pentru care reclamantul împreună cu familia sa au fost obligaţi să părăsească localitatea de origine şi să se refugieze în judeţul Timiş, localitatea Teremia Mare.
În consecinţă, în vederea suplimentării probatoriului, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, care urmează să aibă în vedere şi celelalte aspecte relevate de recurent, în cuprinsul motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.V. împotriva sentinţei civile nr. 1920 din 30 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1244/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1246/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
