ICCJ. Decizia nr. 1243/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1243/2005
Dosar nr. 8214/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 16 iunie 2004, reclamanta S.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 11965/10607 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă în mod nelegal şi netemeinic, cererea prin care a solicitat să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 iunie 1940 - octombrie 1941, când s-a refugiat din Cernăuţi, în Suceava, împreună cu părinţii săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1669 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.E., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 11965/10.607 din 23 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1 octombrie 1941, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat la 28 iunie 1940, din Cernăuţi, în Suceava, unde a rămas până în luna octombrie 1941.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit probele, neţinând cont de actele administrate în cauză, din care nu reiese persecuţia invocată de reclamantă.
Recursul este nefondat.
Se reţine din declaraţiile autentificate ale martorilor, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat la 28 iunie 1940, din Cernăuţi ,în Suceava,unde a rămas până în luna octombrie 1941.
Într-adevăr, din certificatul nr. 44928 din 7 mai 1946, emis de Ministerul Justiţiei - Direcţiunea Personalului şi din documentul intitulat „Menţiuni", întocmit de Prefectul judeţului Suceava, rezultă că mama reclamantei a fost încadrată la Curtea de Apel Cernăuţi, în perioada 23 septembrie 1938 - 15 iulie 1942.
Însă foaia calificativă nr. 27 din 2 mai 1941 a fost completată la Curtea de Apel Suceava - Cernăuţi, împrejurare ce vine în sprijinul afirmaţiei reclamantei, în sensul că în perioada în care oraşul Cernăuţi s-a aflat sub ocupaţie sovietică, instanţa respectivă şi-a desfăşurat activitatea la Suceava, unde a fost evacuată împreună cu personalul care a urmat-o în refugiu.
La aceeaşi concluzie conduce şi lista locuitorilor din sectorul nr. 255 din oraşul Suceava, întocmită în anul 1941, act în care figurează reclamanta şi familia sa, respectiv N.P., N.A., N.L. şi N.E.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1669 din 7 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1244/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
