ICCJ. Decizia nr. 1251/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1251/2005
Dosar nr. 8309/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 3035/2004, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 13120/12069 din 15 iulie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea contestată i-a fost respinsă cererea formulată pentru stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, deşi a depus în susţinerea cererii, înscrisurile şi actele necesare.
Prin sentinţa civilă nr. 2074 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la începutul lunii martie 1944, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din Botoşani, în satul Tutana, judeţul Argeş, unde au rămas până în iunie 1945, când au revenit în Botoşani.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a motivat, în esenţă, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei şi că aprecierea încadrării în dispoziţiile legii se poate face de către instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea.
Recursul este nefondat.
Se reţine din actele depuse la dosar şi din declaraţiile martorilor, că în urma deciziei guvernului, luată ca urmare a apropierii frontului, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa, din Botoşani, în satul Tutana, judeţul Argeş, la începutul lunii martie 1944, unde au rămas până în iunie 1945, când în urma unei noi dispoziţii a guvernului, au revenit în Botoşani.
De asemenea, extrasul eliberat de Arhivele Naţionale face dovada situaţiei invocată de reclamantă, actul respectiv fiind depus de reclamantă, în copie, la comisia pârâtei.
Aşadar, reclamanta a făcut dovada în sensul cererii formulate în temeiul Legii nr. 189/2000, cu actele de stare civilă, declaraţiile martorilor şi extrasul eliberat de Arhivele Naţionale.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2074 din 13 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1250/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1252/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
