ICCJ. Decizia nr. 1252/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1252/2005
Dosar nr. 8310/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2463/2004, reclamantul C.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12492/11900 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la Cluj şi a fost strămutat împreună cu familia sa, în anul 1940, din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 1939 din 15 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că declaraţiile autentificate ale martorilor nu se coroborează cu nici un act oficial din care să rezulte strămutarea reclamantului şi a familiei sale, din motive etnice, din Cluj şi perioada exactă a refugiului.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, C.T., care a motivat, în esenţă, că a fost strămutat împreună cu familia, de la Cluj, la Bucureşti, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor şi din înscrisurile depuse la dosar.
Recursul este nefondat.
Se reţine că declaraţiile autentificate ale martorilor D.A. şi N.L. nu se coroborează cu nici un act oficial din care să rezulte strămutarea reclamantului şi a familiei sale, din motive etnice şi perioada exactă a refugiului.
De asemenea, diploma de premiu şi certificatul de absolvire al reclamantului, a unui liceu, din 27 martie 1953, nu probează persecuţia din motive etnice.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.T. împotriva sentinţei civile nr. 1939 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1251/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1253/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
