ICCJ. Decizia nr. 1254/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1254/2005
Dosar nr. 8312/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1856/2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12227/11802 din 6 mai 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost strămutat forţat în comuna Izbei, sat Suiciuc, Bulgaria, în anul 1940, dar nu a putut obţine până în prezent o dovadă în acest sens de la Arhivele Naţionale.
Prin sentinţa nr. 1727 din 15 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei invocate.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, P.I., care a susţinut că nu a primit citaţie pentru data de 15 septembrie 2004, când cauza a rămas în pronunţare, motiv pentru care nu a putut prezenta înscrisurile încuviinţate de instanţă şi care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamantul nu a prezentat înscrisurile de care face vorbire în cuprinsul motivelor de recurs, nici cu ocazia declarării recursului, nefăcând nici o dovadă în sprijinul susţinerilor sale.
Cu privire la declaraţiile martorilor prezentate la instanţa de fond, se reţine că acestea sunt neconcludente.
Martora T.T. s-a născut la data de 18 martie 1946, după aproape 6 ani de la refugiul relatat, iar martorul S.T. avea vârsta de 3 ani la data când reclamantul susţine că s-a refugiat în România.
Faţă de considerentele expuse mai sus, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 1727 din 15 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1256/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
