ICCJ. Decizia nr. 1256/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1256/2005
Dosar nr. 8315/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 16 iunie 2004, reclamantul G.H. a chemat în judecată pe pârâtă Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 11954/10938 din 23 aprilie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în mod eronat s-a consemnat ca dată a refugiului, luna iunie 1940, în loc de septembrie 1940, cum este corect.
Prin sentinţa civilă nr. 1661 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.H., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că actele dosarului nu dovedesc persecuţia din motive etnice, respectiv strămutarea reclamantului şi a familiei sale, în România.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs, G.H., motivând, în esenţă, că împreună cu familia au fost strămutaţi din Bulgaria, din motive etnice, în cursul lunii septembrie 1940.
Recursul este nefondat.
Se reţine că în cererea depusă la intimată, la data de 15 octombrie 2003, recurentul a precizat că a fost strămutat din Bulgaria, în baza Tratatului Româno - Bulgar, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, însă singurele dovezii ale susţinerilor sale sunt declaraţiile martorilor P.C. şi C.V., în care este indicată ca dată a strămutării, luna iunie 1940, deci o dată anterioară Tratatului mai înainte arătat.
Aşadar, actele dosarului nu dovedesc persecuţia din motive etnice, respectiv strămutarea reclamantului şi a familiei sale, din Bulgaria, în România.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.H., împotriva sentinţei civile nr. 1661 din 7 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1254/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1258/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
