ICCJ. Decizia nr. 1253/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1253/2005
Dosar nr. 8311/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la 8 iunie 2004, reclamanta G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12092/11598 din 29 aprilie 2004 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta a ignorat dovezile prezentate, respectiv declaraţiile martorilor şi actul emis de arhivele naţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 1703 din 14 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit persecuţia din motive etnice în condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, G.I., care a motivat, în esenţă, că documentul eliberat de Arhivele Naţionale, coroborat cu actele de stare civilă depuse la dosar, reprezintă dovada legăturii sale de rudenie cu persoanele evacuate din Cadrilater şi că a făcut dovada persecuţiei din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Se reţine că documentul eliberat de Arhivele Naţionale şi invocat de recurentă, face trimitere la „A.M. şi G.M.," însă aceasta nu a făcut nici o dovadă a legăturii sale de rudenie cu aceste persoane evacuate din Cadrilater.
Declaraţiile martorilor nu se pot corobora cu actul în discuţie şi în consecinţă, în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Nici cu ocazia declarării recursului, reclamanta nu a depus înscrisuri noi, în dovedirea susţinerilor sale.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinţei civile nr. 1703 din 14 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1252/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1254/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
