ICCJ. Decizia nr. 1258/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1258/2005
Dosar nr. 8319/2004
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2846/2004, reclamanta H.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12560/11877 din 20 mai 2004, emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală, respingerea cererii întemeindu-se în mod greşit pe contradicţia presupusă de autoritatea pârâtă, între declaraţiile martorilor şi actele depuse la dosar şi că s-a strămutat în România, din Basarabia, din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 1919 din 30 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis formulată de reclamanta H.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12560/11877 din 20 mai 2004, emisă de autoritatea pârâtă. A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să se constate că perioadele solicitate, 6 septembrie 1940 - 31 august 1941 şi 11 aprilie 1944 - 6 martie 1945, se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta H.A. s-a refugiat împreună cu părinţii săi, din Basarabia, în judeţul Brăila, în două perioade distincte, din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, care a susţinut că probele administrate în cauză sunt contradictorii, iar aprecierea încadrării în dispoziţiile legii se poate face de către instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezilor şi în funcţie de acestea.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile martorilor, rezultă că reclamanta s-a refugiat împreună cu părinţii săi, HG şi H.E., din Basarabia, în judeţul Brăila, în două perioade distincte, respectiv 6 septembrie 1940 - 31 august 1941 şi 11 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Refugiul familiei a fost din motive etnice, iar perioadele distincte rezultă din declaraţiile martorilor şi certificatul nr. 78657 din 7 noiembrie 2003, eliberat de Arhivele Naţionale, care probează Legiunile de Jandarmi în care a funcţionat tatăl reclamantei.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1919 din 30 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1256/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1259/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
