ICCJ. Decizia nr. 126/2005. Contencios

Decizii ICCJ 2005 (Contencios administrativ)

Prin acțiunea înregistrată la 18 februarie 2004, reclamanta C.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, să se dispună anularea hotărârii nr. 8956 din 19 decembrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 199/CA din 15 martie 2004, a respins acțiunea, reținând că reclamanta, împreună cu familia ei, au avut domiciliul pe teritoriul României și nu au suferit persecuții etnice din partea regimului existent, întrucât cetățenii români nu au fost persecutați pe teritoriul României, refugiul din cauza războiului invocat de reclamantă neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 189/2000.

împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, reclamanta, potrivit art. 3041C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, deși era întemeiată și se impunea admiterea ei, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, "beneficiază de prevederile legii, persoana persecutată din motive etnice de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate", iar potrivit art. 1 lit. d) beneficiază de prevederile legii, și cei care pe motive etnice au făcut parte din detașamentul de muncă forțată.

Din probele administrate rezultă că atât localitatea Lazuri de Beiuș, cât și localitatea Hălmăgel (Arad), unde reclamanta s-a aflat împreună cu familia, erau pe teritoriul României, nefăcându-se dovada persecuției din motive etnice, de către regimul existent în acea perioadă.

Refugiul din cauza războiului invocat de reclamantă, în acțiune, precum și în motivele de recurs, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, aplicabile și invocate ca temei de drept.

Așa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat și a fost respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

← ICCJ. Decizia nr. 117/2005. Contencios  ICCJ. Decizia nr. 146/2005. Contencios →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 126/2005. Contencios