ICCJ. Decizia nr. 1518/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 18 decembrie 2003, reclamantul L.G. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Ilfov și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând anularea măsurii consemnate în procesul-verbal nr. 22 din 17 iulie 2003, prin care a fost reîncadrat în funcția de consilier grad principal, și nu grad superior, precum și a răspunsurilor nr. 15872 din 2 octombrie 2003 și nr. 17048 din 25 noiembrie 2003, prin care cea de-a doua pârâtă a confirmat reîncadrarea realizată de prima pârâtă.
în motivarea cererii, reclamantul a învederat că lucrează la Direcția Agricolă și Dezvoltare Rurală Ilfov, din anul 1967 și a avut anual calificativul "foarte bine", astfel încât măsura reîncadrării sale în clasa funcționarilor publici principali s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale în materie.
Prin sentința civilă nr. 1753 din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, a anulat parțial decizia nr. 34 din 14 iulie 2003 poziția 69 din statul nominal anexă, emisă de prima pârâtă și a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de consilier superior.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reîncadrarea reclamantului s-a realizat cu nerespectarea Ordinului nr. 218/2003, emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, privind criteriul de evaluare referitor la complexitatea și importanța atribuțiilor exercitate, punctajul acordat, de 1,5 puncte, necorespunzând unei evaluări corecte a activității reclamantului.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că instanța a pronunțat hotărârea, fără a fi competentă material, întrucât Direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală constituie autorități publice de nivel județean, împrejurare în raport cu care competența de judecată aparținea Tribunalului București.
Cel de-al doilea motiv de recurs privește soluția adoptată de instanță, care în mod neîntemeiat a dispus reîncadrarea reclamantului, în funcția publică de consilier superior, deși evaluarea activității desfășurate în cursul anului 2003 s-a făcut corect, în raport cu complexitatea reală și importanța atribuțiilor prevăzute în fișa postului, precum și cu criteriile suplimentare prevăzute în Ordinul nr. 218/2003, al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Pe parcursul judecării recursului s-a depus adresa nr. 1122 din 7 februarie 2005, prin care pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov a dispus în baza deciziei nr. 1 din 2 februarie 2005, reîncadrarea reclamantului, în funcția publică de consilier superior 1.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Primul motiv de nelegalitate invocat, privind necompetența materială a instanței, este neîntemeiat, fiind aplicabile prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
întrucât în cauză a figurat ca pârâtă, și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, autoritate centrală, chiar dacă instanța a admis acțiunea, numai față de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov, competența de judecare a litigiului revenea Curții de Apel București, care a fost, așadar, bine sesizată.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că reîncadrarea reclamantului în funcția publică de consilier principal s-a făcut fără respectarea în totalitate a prevederilor Legii nr. 188/1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003 și ale Ordinului nr. 218/2003 al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Prin aplicarea cumulativă a criteriilor prevăzute în instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, reclamantul îndeplinea condițiile legale pentru ocuparea funcției publice de consilier superior 1, în raport cu activitatea desfășurată în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Ilfov.
De altfel, însăși pârâta a decis ulterior reîncadrarea reclamantului în funcția publică de execuție de consilier superior 1, emițând în acest sens, decizia nr. 1/2005, în care se atestă că, începând cu data de 1 ianuarie 2005, L.G. a obținut postul solicitat prin acțiune.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins ca nefondat, recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 146/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 116/2005. Contencios → |
|---|
