ICCJ. Decizia nr. 1313/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 161/2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al municipiului București, a fost admis în parte actul de sesizare al completului constituit în cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi București, cu consecința obligării pârâților G.L., L.V. și C.I., la plata în solidar către Inspectoratul Școlar al județului Ilfov, a sumei de 1.594.240 lei, pagubă efectivă și 259.901 lei, penalități. Aceeași pârâți au fost obligați în solidar, și la plata sumei de 6.818.323 lei, pagubă efectivă și 1.468.865 lei, beneficiu nerealizat, precum și la plata sumei de 533.308 lei, reprezentând prejudiciu cu dobânda aferentă.
S-a reținut pentru pronunțarea acestei soluții, că în perioada supusă controlului, 4 - 29 martie 2002, s-a constatat săvârșirea unor fapte cauzatoare de prejudicii, ca urmare a faptului că un număr de 9 cadre didactice au realizat atât venituri din norma întreagă, cât și din plata cu ora, veniturile realizate nefiind cumulate în vederea impozitării; au fost încălcate normativele stabilite prin O.G. nr. 80/2001, privitoare la cheltuielile cu telefoanele; a fost depășit consumul anual de carburanți pentru autoturismele aflate în dotare.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs jurisdicțional, C.I. și G.L.
Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 413/2003, a respins recursurile, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că pentru calcularea impozitului pe venit, era necesară cumularea veniturilor și impozitarea acestora în mod cumulat, că pârâtul C.I. nu putea beneficia decât o singură dată de sporurile privind stabilitatea și suprasolicitarea nervoasă și că pârâtul G.L., în calitatea sa de referent de specialitate din compartimentul normare-salarizare, avea obligația calculării corecte a veniturilor cuvenite salariaților, precum și a impozitelor datorate.
împotriva acestei decizii au formulat recurs, pârâții C.I. și G.L.
în ceea ce privește recursul declarat de recurentul C.I., Curtea, înainte de a analiza motivele invocate, verificând îndeplinirea obligației legale cu privire la satisfacerea taxei de timbru, a constatat că recurentul, deși a fost legal citat cu mențiunea de a timbra, nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în recurs.
Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.
în motivarea recursului său, recurentul-pârât G.L. a susținut că:
- greșit s-a reținut în sarcina sa, plata sumei de 1.594.240 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru necumularea veniturilor lunare, cu veniturile obținute din plata cu ora, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile O.G. nr. 73/1999 și O.U.G. nr. 87/2000;
- suma de 6.818.323 lei, încasată necuvenit de la C.I., trebuie recuperată de la acesta.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a respins ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit actului de sesizare și a celui de control privind verificarea costului de execuție pe anul 2001, s-a constatat că la Inspectoratul Școlar al județului Ilfov nu s-au luat măsurile corespunzătoare pentru determinarea venitului brut, prin cumularea tuturor veniturilor realizate de salariați.
Astfel, pentru un număr de 9 cadre didactice nu s-au cumulat veniturile din norma întreagă, cu veniturile obținute prin plata cu ora pentru lunile iunie - august 2001, motiv pentru care în cazul acestora nu s-a calculat, reținut și virat la bugetul de stat, la termenul scadent, impozitul pe venit datorat.
Or, potrivit dispozițiilor art. 24 din O.G. nr. 73/1999, modificată și completată prin O.U.G. nr. 87/2000, "venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat, pe fiecare loc de realizare a venitului". Ca atare, atâta timp, cât salariatul realizează venituri în aceeași unitate, venitul brut impozabil reprezintă suma tuturor veniturilor astfel realizate, pentru calcularea impozitului pe venit fiind necesară cumularea veniturilor și impozitarea acestora în mod cumulat.
Cum recurentul-pârât G.L. era referent de specialitate la compartimentul normare-salarizare, acesta avea obligația să calculeze corect venitul brut și impozitul pe venit, ceea ce, însă, nu a făcut, fiind, astfel, corect reținută răspunderea sa în producerea prejudiciului cauzat, în solidar cu ceilalți doi pârâți ce dețineau funcțiile de contabil-șef și respectiv, inspector școlar.
în același sens, în mod corect a fost reținută răspunderea civilă a recurentului, și cu privire la plata în solidar a sumei de 6.818.323 lei, achitată necuvenit pârâtului C.I., prin acordarea unor sporuri nelegal stabilite, deoarece prin natura funcției pe care o deținea, acesta avea obligația de a verifica statele de plată, pe care, de altfel, le-a semnat alături de ceilalți doi pârâți, răspunzători în solidar.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1230/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1234/2005. contencios → |
|---|
