ICCJ. Decizia nr. 1411/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1411/2005
Dosar nr. 695/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 59 din 4 iunie 2003, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de M.G. împotriva dispoziţiei nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de directorul Spitalului Orăşenesc Năsăud, actualmente Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud, prin care contestatoarea a fost obligată la restituirea sumei de 5.266.897 lei reprezentând majorări salariale încasate necuvenit.
Iniţial, acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Bistriţa Năsăud, sub nr. 2997 din 24 iunie 2002, care, prin sentinţa civilă nr. 389/F/2002, şi-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud, reţinând că în cauză sunt aplicabile normele speciale de competenţă materială prevăzute la art. 41 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
La rândul său, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud şi, constatând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul, Curţii Supreme de Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 94/1992.
Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 257 din 24 ianuarie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicţional Bistriţa Năsăud, apreciind că în cauză sunt aplicabile normele speciale de competenţă materială prevăzute de Legea nr. 94/1992.
La pronunţarea sentinţei de respingere a contestaţiei, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a judeţului Bistriţa Năsăud a reţinut aspecte de fapt şi de drept ale cauzei, după cum urmează: din Raportul de control intermediar întocmit la data de 31 mai 2002, de controlorii financiari ai Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud, rezultă că prin dispoziţia nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu data de 1 iunie 2001, conducerea Spitalului Orăşenesc Năsăud a majorat, în baza prevederilor OUG nr. 42/2001, salariile personalului propriu, cu 7%, începând cu luna martie 2001 şi cu 7%, începând cu luna iunie 2001, fiind aplicată o majorare totală de 14%, începând cu 1 iunie 2001; unei părţi din personalul propriu, printre care se numără şi contestatoarea, i-a fost aplicată, începând cu aceeaşi dată, respectiv, 1 iunie 2001, o majorare totală de 24%, diferenţa în plus de 10% faţă de restul personalului, fiind acordată fără temei legal; întrucât organul de control nu a acceptat susţinerile conducerii spitalului potrivit căreia, diferenţa de majorare salarială de 10% ar reprezenta o completare a salariului de bază în conformitate cu prevederile OUG nr. 24/2000 şi cu fişele de evaluare care se referă doar la anul 2000, conducerea spitalului a emis în sarcina contestatoarei, dispoziţia nr. 121 din 31 mai 2002, prin care aceasta a fost obligată la restituirea sumei încasată nelegal, conform prevederilor art. 106 şi 108 C. muncii; diferenţa de majorare salarială acordată în plus contestatoarei s-a făcut cu încălcarea prevederilor OUG nr. 24/2000, care se referă doar la anul 2000, iar salariile de încadrare ale personalului căruia i s-a acordat diferenţa de majorare salarială, sunt între limitele prevăzute în anexele la ordonanţa de guvern menţionată, şi, totodată, sunt conforme cu statul de funcţiuni aprobat de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Bistriţa Năsăud; paguba produsă unităţii intimate, prin acordarea unor drepturi salariale necuvenite, urmează a fi recuperată, în condiţiile art. 106 şi 108 C. muncii, de la persoana care a încasat suma necuvenită.
Împotriva sentinţei pronunţată de Colegiul jurisdicţional Bistriţa Năsăud, contestatoarea M.G. a declarat recurs jurisdicţional, în temeiul art. 73 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, recurenta-contestatoare a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că majorarea salarială de 10% a fost aplicată, în baza OUG nr. 24/2000, numai pentru personalul al cărui salariu era sub limita prevăzută în Anexa nr. 41 din această ordonanţă, iar aplicarea acestei majorări salariale, chiar dacă s-a făcut mai târziu, constituie un drept câştigat; majorarea salarială de 14% şi respectiv, 20% s-a aplicat o singură dată şi a fost calculată la salariul de bază, iar nu la un salariu majorat prin indexările anterioare; dispoziţia nr. 85 din 28 iunie 2001, prin care au fost aplicate majorările salariale, nu a fost atacată.
Prin Decizia nr. 515 din 19 septembrie 2003, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a admis recursul jurisdicţional declarat în cauză şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a anulat dispoziţia nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orăşenesc Năsăud, reţinând că prima instanţă jurisdicţională nu a ţinut seama de reglementarea OUG nr. 24/2000, potrivit căreia salariile personalului spitalului trebuiau stabilite într-un anumit cuantum şi de faptul că în cazul asistenţilor medicali, cum este şi cazul recurentei-contestatoare, salariul de bază nu a fost calculat corespunzător, astfel că majorarea acestuia cu 10% în anul 2001, este justificată.
La data de 1 noiembrie 2003, intimatul Spitalul Orăşenesc Năsăud a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând Decizia ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a susţinut că, în conformitate cu prevederile art. 5 din OUG nr. 24/2001, la instituţiile şi unităţile bugetare la care cheltuielile de personal se asigură şi din venituri proprii, constituite potrivit legii, creşterile salariale stabilite în baza art. 2 din OUG nr. 24/2001, se pot acorda în limita procentelor stabilite şi la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creşterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite; majorarea salarială de încă 10% acordată numai unei părţi din cadrele medicale medii, a creat nemulţumiri în rândul salariaţilor şi a fost reţinută de către organul de control al Camerei de Conturi Bistriţa-Năsăud, ca prejudiciu adus spitalului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Motivele de recurs, aşa cum acestea au fost prezentate de recurent, nu sunt de natură să ducă la infirmarea deciziei dată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi.
Raportul de control intermediar întocmit la data de 31 mai 2002, de organul de control al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud, raport care a stat la baza emiterii, de către directorul Spitalului Orăşenesc Năsăud, a dispoziţiei nr. 121 din 31 mai 2002, reţine că majorarea salarială cu încă 10%, acordată personalului mediu sanitar, pe lângă majorarea salarială de 14%, care s-a acordat pentru restul personalului propriu, a creat fondului alocat pentru plata salariilor, un prejudiciu în sumă de 469.573.693 lei. Organul de control a reţinut că majorarea salarială s-a făcut cu încălcarea prevederilor OUG nr. 24/2000 şi a OUG nr. 42/2001, art. 2 alin. (3).
Însuşi recurentul confirmă faptul că majorarea salarială cu încă 10%, pe lângă cea de 14%, care a fost aplicată începând cu data de 1 iunie 2001, se justifică prin faptul că Spitalul Orăşenesc Năsăud, fiind unitate bugetară ale cărei cheltuieli de personal se asigură şi din venituri proprii, a acordat creşterile salariale prevăzute de art. 2 din OUG nr. 42/2001 şi la date ulterioare, pe măsura realizării resurselor necesare acoperirii acestor creşteri salariale.
Organul de control al Camerei de Conturi Bistriţa Năsăud nu şi-a însuşit explicaţiile date de directorul adjunct economic al Spitalului Orăşenesc Năsăud, potrivit căruia, diferenţa în plus de majorare salarială acordată personalului mediu sanitar s-ar justifica prin faptul că, în anul 2000, salariul de încadrare al acestei categorii de personal nu a fost realizat în concordanţă cu prevederile OUG nr. 24/2000, astfel că a fost necesară această intervenţie de corectare a salariului de încadrare care se situează între limitele prevăzute în anexele la ordonanţa menţionată.
Din analiza raportului de control, se constată că organul de control nu a prezentat nici un fel de argumente de natură să infirme explicaţiile pe care le-a dat conducerea spitalului în legătură cu majorarea salarială din anul 2001 acordată în baza OUG nr. 42/2001.
Majorarea salarială aplicată personalului sanitar mediu propriu se justifică prin faptul că unitatea spitalicească a fost nevoită să facă o corectare a salariului de încadrare al acestei categorii de personal, tocmai pentru ca acest salariu să se înscrie în limitele de salarizare care să permită aplicarea corectă şi echitabilă a majorărilor salariale prevăzute de OUG nr. 42/2001 şi OUG nr. 24/2000.
Prin urmare, în cauza de faţă nu poate fi vorba de încasarea de către intimata M.G., a unei sume reprezentând majorări salariale necuvenite care să justifice obligarea acesteia la restituirea sumei în condiţiile art. 106 C muncii în vigoare la acea dată, astfel că dispoziţia nr. 121 din 31 mai 2002, emisă de directorul Spitalului Orăşenesc Năsăud, este nelegală.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Spitalul Orăşenesc „Dr. George Trifon" Năsăud împotriva deciziei nr. 515 din 19 septembrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1410/2005. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 1412/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
