ICCJ. Decizia nr. 1412/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1412/2005
Dosar nr. 4928/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 14/F din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vrancea - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 128 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâta şi a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, respectiv, actele de stare civilă şi fişa nr. 3051 din 19 decembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, rezultă că reclamantul s-a născut la data de 18 iunie 1944, în perioada refugiului părinţilor săi care, în luna septembrie 1940, când ţinutul românesc, Ardealul de Nord, a trecut sub jurisdicţia Statutului Ungar, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, Sătmărel, judeţul Satu Mare, în localitatea Bucureşti; la data naşterii sale, reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, astfel că acesta este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vrancea, care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând sentinţa ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuţii din motive etnice, fiind nevoite să se refugieze, ori, reclamantul, nefiind născut la data refugiului părinţilor şi fraţilor săi, nu s-a aflat în situaţia prevăzută de lege, astfel că acesta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, Statul Român având obligaţia de protecţie şi sprijin în mod echitabil, pentru toţi cetăţenii săi care au suferit consecinţele refugiului din motive de persecuţie etnică.
Corelând datele din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, cu cele din fişa refugiatului V.M., tatăl intimatului-reclamant, eliberată la data de 19 decembrie 1940, de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, rezultă că intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi.
Începând cu data naşterii sale, respectiv, 18 iunie 1940, intimatul-reclamant a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, suportând împreună cu aceştia, consecinţele refugiului, astfel că este îndreptăţit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, aşa cum, în mod corect, a apreciat şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Vrancea împotriva sentinţei civile nr. 14/F din 24 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1411/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1414/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
