ICCJ. Decizia nr. 1423/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1423/2005
Dosar nr. 6861/2004
Şedinţa publică din 4 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 343/CA/2004 - P.I. din 12 mai 2004, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul N.I., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 9784 din 19 martie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
La pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că, din certificatul de naştere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la data de 29 mai 1943, în localitatea Topa de Criş, aceasta fiind localitatea de domiciliu a părinţilor săi, naşterea fiind trecută în Registrul stării civile la data de 4 octombrie 1957; menţiunea locului naşterii din certificatul de naştere al reclamantului infirmă susţinerile acestuia, cum că s-a născut în perioada refugiului mamei sale, N.E., în localitatea Zece Hotare; extrasul nr. C/8230 din 22 decembrie 2003 menţionează că numita N.E. figurează în indexul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit anterior datei de 18 mai 1942, ori, reclamantul fiind născut la data de 29 mai 1942, s-ar putea deduce că mama acestuia s-a înapoiat din refugiu, în localitatea de domiciliu, unde l-a născut pe reclamant; probele pe care reclamantul le-a ataşat la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, conţin date contradictorii cu privire la perioada de refugiu, astfel că reclamantul nu a făcut dovada că se află în situaţia prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul N.I., invocând faptul că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
Prin motivele de recurs, recurentul a reiterat aspectele invocate în acţiune, prin care a solicitat anularea hotărârii emisă de comisie, arătând că, în martie 1945, după ce ţinutul românesc, Ardealul de Nord, a revenit sub jurisdicţia Statului Român, localitatea de refugiu în care s-a născut, respectiv, localitatea Zece Hotare a revenit, ca sat de munte, în componenţa comunei Vadu Crişului, din care face parte şi localitatea de domiciliu a părinţilor săi, respectiv, satul Topa de Criş; în anul 1957, când stema regală a României a fost înlocuită cu stema Republicii Populare Române, autorităţile locale i-au eliberat certificatul de naştere în care este menţionat ca loc al naşterii sale, localitatea de domiciliu a părinţilor săi, respectiv localitatea Topa de Criş.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu prevederile art. 61 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, dovedirea situaţiei de refugiat, expulzat sau strămutat în altă localitate, din motive de persecuţie etnică, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege (inclusiv proba cu martori).
Actele ataşate de recurentul-reclamant la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, conţin date contradictorii, acestea nefăcând dovada perioadei de refugiu a părinţilor săi, din motive de persecuţie etnică şi nici pe cea a naşterii sale în localitatea de refugiu, respectiv Zece Hotare, infirmând susţinerile acestuia.
Astfel, din declaraţia autentificată a martorilor B.F. şi M.M. rezultă că în luna mai 1942, recurentul-reclamant s-a refugiat împreună cu mama sa, în localitatea Zece Hotare, în timp ce tatăl său se afla deportat, iar extrasul nr. C/8230 din 22 decembrie 2003 atestă faptul că numita N.E., mama recurentului-reclamant, figurează în indexul cu evidenţa cetăţenilor români refugiaţi, dar nu menţionează perioada şi localitatea de refugiu. În lipsa acestor date, susţinerile recurentului-reclamant, potrivit căruia, acesta s-a născut în localitatea Zece Hotare, dar că, în urma înlocuirii stemei regale a României, cu stema Republicii Populare Române, în luna octombrie 1957, i-a fost eliberat de către Sfatul Popular al comunei Aleşd, un alt certificat de naştere în care este menţionat ca loc al naşterii, localitatea de domiciliu a părinţilor săi, respectiv, localitatea Topa de Criş, rămân nedovedite.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei nr. 343/CA/2004 - P.I. din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1414/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 1429/2005. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
