ICCJ. Decizia nr. 1499/2005. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1499/2005
Dosar nr. 640/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 36 din 26 mai 2003, Colegiul jurisdicţional Giurgiu a admis contestaţia formulată de N.C. şi a dispus anularea deciziei de imputare nr. 877 din 6 martie 2003, emisă de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Giurgiu - Secţia de Control şi Taxare Giurgiu, privind suma de 22.890.913 lei, reprezentând contravaloarea unor roviniete constatate lipsă în ziua de 15 ianuarie 2003.
Hotărârea a fost menţinută prin Decizia nr. 542 din 26 septembrie 2003, prin care secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins ca nefondat, recursul jurisdicţional declarat de unitate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa Curţii de Conturi a reţinut că Decizia de imputare a fost emisă la 6 martie 2003, în baza art. 102 - 105 şi 107 - 109 C. muncii, deşi la acea dată era în vigoare Legea nr. 53/2003, noul Cod al muncii, ale cărui prevederi privind procedura angajării răspunderii patrimoniale, nu au fost respectate.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, C.N. A.N.D. din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, recurenta a învederat că soluţia adoptată de instanţele Curţii de Conturi, este greşită, întrucât, la data producerii prejudiciului, şi pe toată durata efectuării cercetării administrative, era în vigoare Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii), astfel încât în mod judicios s-a dispus imputarea sumei reprezentând contravaloarea rovinietelor constatate lipsă în gestiune, în baza art. 102 - 105 şi 107 - 109 C. muncii şi art. 23 - 27 şi 32 din Legea nr. 22/1969.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Curtea reţine că prin Decizia nr. 877 din 6 martie 2003, s-a imputat contestatorului, un prejudiciu de 28.280.913 lei, reprezentând cota-parte din contravaloarea unor roviniete, care lipseau din gestiunea administrată în comun de 4 persoane, unitatea având în vedere nota de constatare din 26 februarie 2003, şi procesele-verbale de sesizare din 4 februarie şi respectiv, 7 februarie 2003.
Recurenta a considerat că operează răspunderea materială a gestionarilor, potrivit Legii nr. 22/1969 şi Legii nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii).
Recurenta a ignorat, însă, faptul că la 5 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial, Legea nr. 53/2003 - noul cod al muncii, intrată în vigoare la data de 1 martie 2003, care, la art. 270 alin. (1), prevede că salariaţii răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina şi în legătură cu munca lor, în temeiul normelor şi principiilor civile contractuale.
În raport cu aceste dispoziţii, Curtea constată că soluţia adoptată de instanţele Curţii de Conturi este corectă, Decizia de imputare fiind emisă după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, act normativ care nu mai prevede modalitatea răspunderii materiale de recuperare a prejudiciului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. A.D.N. din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, împotriva deciziei nr. 542 din 26 septembrie 2003, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1497/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1501/2005. Contencios → |
|---|
