ICCJ. Decizia nr. 1501/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1501/2005
Dosar nr. 651/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 32 din 26 mai 2003, Colegiul jurisdicţional Giurgiu a admis contestaţia formulată de U.C. şi a anulat Decizia de imputare nr. 874 din 6 martie 2003, emisă în sarcina sa de Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti - Secţia de Control şi Taxare Giurgiu, pentru 24.496.847 lei, contravaloare roviniete dispărute de la punctul de lucru „Intrare-rutier" Giurgiu, la 15 ianuarie 2003.
S-a reţinut că Decizia este nelegală, fiind emisă în baza Legii nr. 10/1972, abrogată expres la 1 martie 2003, prin Legea nr. 53/2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, C.N. A.D.N. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Bucureşti, care a susţinut în esenţă că hotărârea se află în vădită neconcordanţă cu principiul aplicării legii în timp, în sensul că faptele reţinute prin decizie s-au petrecut şi au fost cercetate sub imperiul Legii nr. 10/1972.
Prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2003, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional, reţinând că momentul la care a fost emisă Decizia de imputare, Legea nr. 10/1972 nu mai era în vigoare, procedura pe care unitatea o avea de urmat fiind cea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 53/2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, C.N. A.D.N. - Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că atât faptele, cât şi întreaga procedură prealabilă emiterii deciziei de imputare, s-a realizat în perioada în care erau incidente dispoziţiile Legii nr. 10/1972 şi ca atare, singurul temei de drept nu putea fi decât acest act normativ.
În opinia recurentei, vechea lege ultraactivează pe aspectele de procedură, aşa cum dispune, de altfel noua, lege, prin art. 297.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
La 1 martie 2003 a intrat în vigoare noul Cod al muncii - Legea nr. 53/2003.
La aceeaşi dată a fost abrogat expres vechiul cod [art. 298 alin. (2) Legea 53/2003].
Astfel fiind, Decizia de imputare nr. 874 din 6 martie 2003, ce face obiectul cauzei, nu mai putea avea drept temei, Legea nr. 10/1972, singura excepţie referindu-se la cauzele aflate în curs de judecată pe rolul tribunalelor şi pentru care s-a permis aplicarea în continuare a dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţei.
Or, în speţă, sesizarea instanţei s-a făcut la 24 martie 2003, în plină aplicabilitate a Legii nr. 53/2003.
În atare situaţie, împrejurarea că faptele s-au constatat şi cercetat anterior emiterii acestui act normativ, nu este relevantă şi în mod corect a fost astfel reţinută prin Decizia recurată, procedura de emitere a actului de imputare neputând fi decât cea prevăzută de legea în vigoare la acel moment.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N. A.D.N. din România - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Bucureşti, împotriva deciziei nr. 545 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia Jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 1505/2005. Contencios. La încheiere... → |
|---|
