ICCJ. Decizia nr. 1508/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1508/2005
Dosar nr. 5000/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 7/2004, reclamanta C.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 9379/6670 din 21 noiembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, precum şi stabilirea faptului că beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal pârâta i-a respins cererea, pe considerentul că a părăsit Basarabia, în iulie 1941, la acea dată Basarabia era teritoriu românesc, fiind declarată ca atare, în iunie 1941.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 346, pronunţată la data de 19 februarie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.O., a anulat hotărârea nr. 9379/6670 din 21 noiembrie 2003, emisă de pârât şi a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să-i recunoască, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 27 iulie 1941 - 6 martie 1945.
În motivare, instanţa a reţinut, în esenţă, că situaţia reclamantei se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece din actele de la dosar rezultă că reclamanta s-a refugiat din Basarabia, în România, la data de 21 iulie 1941, dată la care localitatea sa de domiciliu, Vadu Rascu, se afla sub ocupaţia rusească.
Nemulţumită de soluţia astfel pronunţată, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs, arătând că s-a reţinut greşit că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor beneficiare ale Legii nr. 189/2000, întrucât nu a dovedit cu probe, persecuţia etnică.
Recursul este nefondat.
Cu actele depuse la dosar şi depoziţia martorilor, intimata-reclamantă a făcut dovada că s-a născut la data de 6 august 1924, în localitatea Vadu Rascu, Soroca (Basarabia), de unde s-a refugiat la data de 21 iulie 1941, în România. Localitatea sa de origine, la data refugiului, 21 iulie 1941, nu era sub administrare românească.
Această împrejurare rezultă şi din adresa nr. 4462 din 17 noiembrie 2003, a Casei Naţionale de Pensii, care apreciază că în raport cu data refugiului, 21 iulie 1941, Basarabia era sub ocupaţia fostei U.R.S.S., deci intimata-reclamantă a făcut dovada că se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de cele reţinute mai sus, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 346 din 19 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2005. Contencios. La încheiere... | ICCJ. Decizia nr. 151/2005. Contencios → |
|---|
