ICCJ. Decizia nr. 1513/2005. Contencios. Anulare hotărâre D.G.E.I.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1513/2005
Dosar nr. 5016/2004
Şedinţa publică din 8 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 noiembrie 2003, reclamantul B.M. a contestat hotărârea Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea domiciliului în România.
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 26 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi pe fond, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să aprobe reclamantului, cererea de stabilire a domiciliului în România.
S-a reţinut pentru aceasta, că reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii administrative şi a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 71 alin. (1) lit. a) şi pct. II din OUG nr. 194/2002, atât sub aspectul şederii legale şi continue, cât şi al mijloacelor de întreţinere.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din Ministerul Administraţiei şi Internelor, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că în contradicţie cu probele administrate, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile; a şederii continue şi neîntrerupte timp de 6 ani, deşi au existat perioade de întrerupere între 26 februarie 1997 - 13 martie 1997; 13 septembrie 1997 - 6 octombrie 1997 - 14 martie 2003, pentru care, de altfel, a şi fost sancţionat şi în fine, a mijloacelor de întreţinere, cu toate că din evidenţa contabilă pentru anul 2002 rezultă că a realizat un venit mediu lunar sub 500 Euro, ceruţi de art. 55 din OUG nr. 194/2002.
Recursul nu este fondat.
Reclamantului i s-a refuzat cererea de stabilire a domiciliului în România, cu motivarea că nu a îndeplinit condiţia şederii legale şi continue pe perioada de 6 ani, precum şi a mijloacelor de întreţinere, în condiţiile art. 71 lit. a) pct. II din OUG nr. 194/2002.
Cu adresa nr. 1159727 din 18 noiembrie 2003, pârâta a precizat perioada, pentru care reclamantului i s-a prelungit dreptul de şedere, respectiv 27 august 1996 - 19 aprilie 2004, precum şi a intervalelor de întrerupere, de la 26 februarie 1997, la 13 martie 1997; 13 septembrie 1997 - 6 octombrie 1997 şi 14 aprilie 2003 - 19 aprilie 2003, pentru care a şi fost sancţionat contravenţional.
Existenţa acestor perioade nu poate constitui motiv pentru aplicarea dispoziţiilor art. 71 lit. a) pct. II din OUG nr. 194/2002, ca întindere acestea fiind semnificativ mai mici decât perioada legală de şedere, dar mai ales pentru că însăşi autoritatea administrativă abilitată, după aplicarea sancţiunii contravenţionale, a înţeles să prelungească viza de şedere, confirmând, astfel, caracterul legal şi continuu al acesteia.
În ce priveşte mijloacele de întreţinere, este evident că reclamantul a făcut dovada de necontestat că este asociat al SC A.M. SRL, din anul 1996, cu o cotă de participare de 13,96%, că pentru anul 2002 a obţinut dividende în sumă de 134.244.106 lei şi deţine un cot bancar, de 80.000.000 lei, venituri ce corespund cerinţelor art. 71 lit. b) pct. II din OUG nr. 194/2002.
În fine, în ce priveşte procedura administrativă prealabilă, urmează a se reţine că faţă de răspunsul negativ primit de la Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, la 27 octombrie 2003, reclamantul s-a adresat Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu scrisoarea recomandată 30447, aşa cum corect a reţinut instanţa fondului.
Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte, împotriva sentinţei civile nr. 114 din 26 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 151/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1547/2005. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
