ICCJ. Decizia nr. 1550/2005. Contencios. Anulare dispoziţie de sancţionare emisă de I.G.P şi daune morale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1550/2005
Dosar nr. 1494/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iulie 2003, reclamantul L.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea dispoziţiei nr. 01383 din 25 aprilie 2003, emisă de Inspectorul general al Poliţiei Române, prin care a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea din funcţie. Cere şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a fost sancţionat disciplinar, pentru aşa zise abateri care ar consta în lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici şi comportament necorespunzător la serviciu, însă dispoziţia s-a emis cu nerespectarea unor prevederi din Ordinul ministrului de interne nr. 350/2002 şi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Menţionează că nu a comis nici o abatere disciplinară, sancţiunea fiind propusă de inspectorul şef al Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, din cauză că l-ar fi ameninţat, dar în realitate şi-a exprimat opinii critice la adresa managementului defectuos practicat de conducerea instituţiei, ţinându-se cont şi de calitatea sa de preşedinte al organizaţiei sindicale a poliţiştilor.
Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău a formulat întâmpinare, în care arată că reclamantul a fost sancţionat în mai multe rânduri în perioada 1996 - 2003, pentru neexecutarea ordinelor, pentru aducerea unor grave prejudicii onoarei şi demnităţii militare, pentru dezinteres în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu, abateri de la regulamentele militare ori încălcarea atribuţiilor şi normelor disciplinei deontologice profesionale.
Mai arată că sancţiunea aplicată prin dispoziţia nr. 01383/2003 s-a dat în concordanţă cu faptele comise de reclamant, ţinându-se cont şi de antecedentele disciplinare ale acestuia.
Şi Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus întâmpinare, prin care se solicită ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece dispoziţia nr. 54 din 27 martie 2003 a şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău, ca şi dispoziţia nr. 01383 din 25 aprilie 2003, a Inspectorului general al Poliţiei Române, s-au luat cu respectarea dispoziţiilor legale, prima dispoziţie fiind contestată anterior la instanţa de contencios administrativ, contestaţie ce a fost respinsă ca prematur introdusă.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 163 din 23 septembrie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că sub aspect procedural, actele încheiate de Inspectoratul de Poliţie al judeţului Bacău, cu privire la sancţionarea reclamantului, au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale, iar în ce priveşte fondul măsurii disciplinare, reţine că sesizarea şefului ierarhic vizează comportarea necorespunzătoare a acestuia, violentă şi agresivă faţă de şeful ierarhic, funcţia de lider sindical nejustificând legal comportamentul de insubordonare.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că este netemeinică şi nelegală.
Susţine că rezultatul unei prime cercetări prealabile nu a fost însuşit de şeful inspectoratului judeţean, care a desemnat un ofiţer pentru o nouă verificare, care la rândul său, a desemnat un alt ofiţer să efectueze cercetarea prealabilă, al cărei rezultat nu i s-a adus la cunoştinţă pentru a se putea apăra în faza cercetării prealabile, însă a fost folosit în consiliul de disciplină.
Menţionează că nu s-a prezentat la prima convocare în faţa Consiliului de disciplină, pentru că i s-au încălcat flagrant drepturile, i s-au respins toate obiecţiunile formulate, iar preşedintele consiliului, pe care l-a şi recuzat, a făcut presiuni asupra celorlalţi membri, pentru a se propune o sancţiune mai drastică.
Consideră că inspectorul-şef a dat dovadă de subiectivism, fără să se ia în consideraţie obiecţiunile scrise pe care le-a formulat şi că termenul de aplicare a sancţiunii a fost depăşit, iar sancţiunea ce i s-a aplicat, este contrară prevederilor art. 17 lit. a) din Ordinul nr. 350/2002.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare, prin care solicită să se dispună a fi scos din cauză, deoarece se cere anularea dispoziţiei Inspectoratului General al Poliţiei Române, care în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 218/2002, are personalitate juridică.
În ce priveşte fondul cauzei, consideră că hotărârea recurată este legală şi temeinică, deoarece dispoziţia nr. 54/2003, a şefului inspectoratului, s-a emis în realizarea atribuţiilor profesionale şi de control ierarhic, fiind întocmită cu respectarea dispoziţiilor legale, iar pentru că e un act administrativ cu caracter intern, adoptat în exercitarea atribuţiilor de control ierarhic, nu poate fi atacat în contencios administrativ.
Mai consideră că recurentul a refuzat nejustificat să se prezinte în faţa Consiliului de disciplină sau pentru a lua cunoştinţă de rezultatul cercetării prealabile, iar sancţiunea disciplinară i s-a aplicat în concordanţă cu gravitatea faptelor comise şi ţinându-se cont că anterior a mai fost sancţionat disciplinar de 6 ori.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 54 din 27 martie 2003 a Şefului Inspectoratului de Poliţie al judeţului Bacău s-a dispus constituirea Consiliului de disciplină pentru analizarea abaterilor comise de recurent, abateri ce constau în lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici şi comportare necorespunzătoare în serviciu, fapte prevăzute de art. 11 lit. a) şi b) din Ordinul nr. 350/2002, emis de ministrul de interne şi de art. 57 lit. a) şi b) din Legea nr. 360/2002.
Consiliul de disciplină a propus sancţionarea recurentului, cu retrogradarea din funcţie până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, propunere care s-a înaintat Inspectoratului General de Poliţie care, prin dispoziţia nr. 01383 din 25 aprilie 2003, emisă de Inspectorul general al Poliţiei Române, a dispus sancţionarea disciplinară a recurentului, cu retrogradarea din funcţie, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, reţinându-se că acesta a încălcat atribuţiile şi normele disciplinei deontologice profesionale,
Instanţa reţine că în cauză s-a respectat întocmai procedura prevăzută de Ordinul nr. 350/2002, al ministrului de interne şi de Legea nr. 360/2002, în ce priveşte cercetarea prealabilă, activitatea Consiliului de disciplină şi aplicarea sancţiunii.
Chiar recurentul recunoaşte că nu s-a prezentat în faţa Consiliului de disciplină, pentru a se apăra şi a cunoaşte faptele ce i se impută, motivând că i s-ar fi încălcat drepturile legale, dar instanţa nu constată această împrejurare.
De altfel, se reţine că recurentul a avut o comportare necorespunzătoare în activitatea de poliţist, începând cu anul 1996, fiind sancţionat în mai multe rânduri, cu mustrare scrisă şi amânare de la înaintarea în gradul următor pe timp de 2 ani, pentru neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, pentru aducerea unor prejudicii grave onoarei şi demnităţii militare, pentru superficialitate în executarea sarcinilor de serviciu şi tergiversarea cercetărilor în dosarele penale, pentru dezinteres în îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor de serviciu şi abateri de la prevederile regulamentare etc.
Sancţiunea disciplinară atacată în prezenta cauză i s-a aplicat ca urmare a comportamentului necorespunzător faţă de şeful său ierarhic şi pentru lipsă de preocupare manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici.
Trebuie reţinut că apărarea făcută de recurent, în sensul că fiind lider sindical al poliţiştilor, această calitate îi dă dreptul să aibă o comportare mai agresivă în limbaj faţă de şeful său ierarhic, nu poate fi de natură să-l exonereze de răspunderea pentru faptele sale, deoarece art. 41 lit. d) şi e) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului, prevede ca poliţistul să fie disciplinat şi să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni.
Susţinerea recurentului, că nu s-ar fi respectat normele de competenţă în ce priveşte organul ce era abilitat să-i aplice sancţiunea disciplinară, nu poate fi reţinută, pentru că nici Ordinul nr. 350/2002 şi nici Legea nr. 360/2002 nu prevăd necompetenţa Inspectorului general al Poliţiei Române de a aplica o astfel de sancţiune.
În aplicarea sancţiunii disciplinare s-au avut în vedere, pe lângă abaterile pentru care a fost cercetat disciplinar, (privitoare la împrejurările în care s-au produs, gravitatea şi consecinţele lor), şi faptul că anterior, recurentul a fost sancţionat de mai multe ori, ultima dată în anul 2002, dar nu şi-a schimbat comportamentul.
Sancţiunea a fost bine stabilită, ţinându-se cont şi de dispoziţiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, astfel că nici pe fond nu se poate reţine că Decizia contestată, ca şi sentinţa instanţei de fond care o menţine, n-ar fi legale şi temeinice.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.C. împotriva sentinţei civile nr. 163 din 23 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 155/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1579/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
