ICCJ. Decizia nr. 1553/2005. Contencios. La încheiere (anulare act de control vamal ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1553/2005
Dosar nr. 2945/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 521 din 10 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1468/2003/CA, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată de SC C. SA Sighişoara şi a dispus suspendarea executării actelor administrative emise de către autorităţile din cadrul sistemului Ministerului Finanţelor Publice, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 26 din 26 ianuarie 2004, pronunţată în acelaşi dosar, aceeaşi curte a admis în parte, acţiunea societăţii comerciale reclamante şi a anulat parţial Decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003, adoptată de comisia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi, corespunzător, procesul-verbal nr. 465 din 27 martie 2003, încheiat de organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice, dispunând exonerarea acesteia de la plata sumelor de:
- 15.088.235 lei T.V.A., 5.628.235 lei majorări de întârziere şi 1.112.059 lei penalităţi de întârziere aferente, cuprinse la pct. 2.1.2 în procesul-verbal de control;
- 510.850.393 lei T.V.A., 138.802.399 lei majorări de întârziere şi 27.667.481 lei penalităţi de întârziere, cuprinse la pct. 2.7 în procesul-verbal de control;
- 2.831.852 lei impozit pe profit şi 226.548 lei penalităţi de întârziere, cuprinse la pct. 1.4 în procesul-verbal de control.
Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale actelor administrative, iar ministerul a fost obligat la 30.000.000 lei cheltuieli de judecată parţiale, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la data de 27 februarie 2003, organele de control din cadrul Direcţiei Controlului Fiscal Mureş au constatat că în perioada supusă controlului, societatea comercială reclamantă a înregistrat în evidenţele contabile, achiziţii de bunuri, în baza unor facturi care nu îndeplineau calitatea de documente justificative, fiind încălcate prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991, a contabilităţii şi ale HG nr. 831/1997, precum şi art. 4 din OG nr. 70/1994, calculând obligaţii bugetare suplimentare în sumă de 5.203.775 lei.
În calea administrativă de atac, Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 336 din 13 octombrie 2003, a admis contestaţia formulată de societatea comercială reclamantă, procesul-verbal fiind desfiinţat pentru suma de 4.270.076.889 lei şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată şi nesusţinută cu documente, pentru suma totală de 863.675.603 lei reprezentând:
- 628.385.410 lei T.V.A., plus 193.145.981 lei majorări de întârziere şi 36.470.455 lei penalităţi de întârziere, aferente T.V.A.;
- 3.549.480 lei impozit pe profit, plus 1.847.495 lei majorări de întârziere şi 276,782 lei penalităţi de întârziere, aferente impozitului pe profit.
În privinţa acestor sume s-a dispus refacerea controlului de către o altă echipă de control.
De asemenea, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată şi neargumentată, pentru sumele de:
- 48.160 lei majorări de întârziere şi 10.750 lei penalităţi de întârziere, aferente impozitului pe dividende în sumă de 37.410 lei;
- 59.372.841 lei majorări de întârziere şi 10.602.293 lei penalităţi de întârziere, aferente T.V.A.
Împotriva acestei decizii a formulat acţiune, societatea comercială reclamantă, susţinând, în esenţă, că înregistrările în evidenţa contabilă s-au făcut în baza unor acte care îndeplinesc condiţiile pentru a fi documente justificative şi că nu datorează bugetului de stat, obligaţiile suplimentare menţinute de către ministerul pârât.
În motivarea soluţiei, de admitere în parte a acţiunii, instanţa de fond a reţinut că organele fiscale au stabilit şi, respectiv, menţinut în mod greşit obligaţii bugetare suplimentare în sarcina reclamantei, în privinţa sumelor arătate, la începutul prezentării expunerii rezumative a situaţiei de fapt.
Totodată, a motivat că organele de control au stabilit în mod legal obligaţiile suplimentare de:
- 96.505.129 lei T.V.A., 48.335.801 lei majorări de întârziere şi 7.625.761 lei penalităţi de întârziere, cuprinse la pct. 2.2 în procesul-verbal, privind înregistrarea a 5 facturi fiscale emise de SC A. SRL;
- 5.941.654 lei T.V.A., 361.546 lei majorări de întârziere şi 65.154 lei penalităţi de întârziere, cuprinse la pct. 2.4 în procesul-verbal, privind achiziţionarea a 11 buc. pomi de iarnă, 5 cămăşi bărbăteşti şi 11 porci;
- 717.628 lei impozit pe profit, 241.410 lei majorări de întârziere şi 50.234.lei penalităţi de întârziere cuprinse la pct. 1.2 în procesul-verbal privind 5 buc. cămăşi bărbăteşti şi 11 buc. pomi de iarnă.
Împotriva încheierii nr. 521 din 10 noiembrie 2003 a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 26 din 26 ianuarie 2003, au formulat recursuri Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi SC C. SA Sighişoara.
În primul recurs, autorităţile fiscale au invocat prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut, în esenţă, că instanţa a dat o hotărâre contradictorie şi lipsită de temei legal.
În recursul formulat de reclamanta SC C. SA Sighişoara s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond trebuia să admită în tot acţiunea şi să o exonereze integral de la plata sumelor menţinute de minister, ca obligaţii bugetare suplimentare, hotărârea instanţei fiind, astfel, parţial criticabilă:
- cu privire la T.V.A. aferentă facturilor emise de SC A. SA, reprezentând avans pentru tâmplărie PVC, instanţa de fond, ca şi organele fiscale, au interpretat greşit operaţiunea economică şi consecinţele fiscale ale rezilierii contractului încheiat cu această societate comercială;
- cu privire la respingerea pct. 3 al acţiunii, instanţa de fond nu a ţinut cont că cei 11 brazi de Crăciun au fost achiziţionaţi pentru decorarea spaţiilor din incintă, că cei 11 porci sacrificaţi au fost daruri de Crăciun pentru copii salariaţilor, iar cele 5 cămăşi au fost achiziţionate pentru şoferii de autobuz, ca echipament de lucru, T.V.A. aferentă reprezentând o cheltuială deductibilă;
- pentru acelaşi motiv, şi pct. 5 din acţiune trebuia admis, cheltuiala respectivă fiind deductibilă, astfel că nu se datora impozit suplimentar pe profit şi nici majorările şi penalităţile de întârziere menţinute.
Recursurile formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş şi Ministerul Finanţelor Publice sunt întemeiate.
Astfel, potrivit pct. 10.6 lit. g) din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., aprobată prin HG nr. 401/2000, nu poate fi dedusă T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la bunuri şi servicii aprovizionate pe bază de documente care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 25 pct. B din OUG nr. 17/2000 şi de HG nr. 831/1997 pentru aprobarea formulărilor modelelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a Normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora.
Or, în cauză, chiar instanţa de fond a reţinut că facturile fiscale emise de SC L.M. SRL nu conţin datele prevăzute de Regulamentul contabil, lipsind datele de identificare a societăţii emitente, respectiv numărul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerţului şi sediul societăţii.
Astfel fiind, concluzia instanţei de fond, cum că aceste date nu ar constitui elemente obligatorii pentru ca facturile să constituie documente justificative, este lipsită de orice temei legal, neexistând nici o reglementare care să-i acorde instanţei, dreptul de apreciere în această privinţă.
De asemenea, potrivit art. 19 lit. a) din OUG nr. 17/2000 privind T.V.A., pentru efectuarea dreptului de deducere a T.V.A. aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligaţi să justifice suma taxei, prin documente întocmite conform legii, de către contribuabilii înregistraţi, ca plătitori de T.V.A., iar potrivit art. 25 pct. B lit. b), contribuabilii plătitori de T.V.A., pentru facturile cu o T.V.A. mai mare de 20 milioane lei, sunt obligaţi să solicite şi copia de pe documentul legal care atestă calitatea de plătitor de T.V.A. a furnizorului sau prestatorului.
Or, în privinţa achiziţiilor de carburanţi de la SC C.C. SRL Târgu Mureş, societatea comercială reclamantă nu a prezentat organelor de control, documentele menţionate de prevederile legale citate mai sus, astfel că deducerea sumei de 510.850.392 lei T.V.A. a fost nelegală.
Este adevărat că, în cursul judecăţii, reclamanta a depus actele, dar acest lucru nu poate avea efectul juridic pretins de aceasta, actele prevăzute de art. 19 lit. a) şi art. 25 pct. B lit. b) din OUG nr. 17/2000, trebuind să însoţească facturile fiscale şi să preexiste efectuării operaţiunii de deducere a T.V.A.
Astfel fiind, concluzia instanţei de fond este în contradicţie cu prevederile legale citate mai sus, urmând a fi înlăturată.
Pe de altă parte, potrivit art. 4 alin. (4) din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, modificată prin OUG nr. 217/1999, la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.
Astfel fiind, cheltuielile făcute de societatea comercială reclamantă, în lunile aprilie - iulie 2001, pentru plata primelor de asigurare a directorului general, au fost apreciate, ca fiind deductibile în mod greşit, ele nefiind aferente realizării veniturilor şi nici nu erau prevăzute de lege, ca deductibile.
Deci, concluzia instanţei de fond este greşită, urmând să fie înlăturată, impozitul pe profit, majorările şi penalităţile de întârziere fiind stabilite şi menţinute în mod corect de organele fiscale.
Recursul formulat de reclamanta SC C. SA Sighişoara este nefondat şi va fi respins ca atare.
Referitor la T.V.A. aferentă facturilor emise de SC A. SRL Dumbrăveni, instanţa de fond, ca şi organele de control, a reţinut în mod corect că reclamanta nu beneficia de posibilitatea legală de deducere.
Cele 5 facturi, în valoare de 604.426.860 lei, reprezentând contravaloarea tâmplăriei PVC pentru o lucrare pe care organele de control nu au identificat-o la reclamantă şi nici recepţionate, au fost deduse cu încălcarea prevederilor art. 19 lit. b) din OUG nr. 17/2000 şi ale pct. 10.13 din Normele aprobate prin HG nr. 401/2000, potrivit cărora documentele aferente achiziţionărilor de bunuri şi/sau servicii care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de contribuabili sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, nu vor fi înscrise în jurnalul pentru cumpărături, iar T.V.A. aferentă nu este deductibilă.
În ceea ce priveşte achiziţionarea a 11 brazi de Crăciun, 11 porci şi 5 cămăşi, instanţa de fond a reţinut corect că T.V.A. aferentă nu este deductibilă, fiind vorba de bunuri care au fost achiziţionate pentru a fi folosite în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfăşurată de societatea comercială reclamantă, fiind incidente prevederile pct. 10.13 din Normele aprobate prin HG nr. 401/2000.
Pentru aceleaşi motive, cheltuielile făcute cu achiziţionarea acestora nu sunt deductibile, ele fiind aferente realizării veniturilor, cum cer prevederile art. 4 alin. (4) din OG nr. 70/1994, republicată, modificată prin OUG nr. 217/1999.
În concluzie, recursul formulat de reclamantă va fi respins, iar recursurile formulate de pârâte vor fi admise şi, rejudecând cauza, va fi respinsă cererea de suspendare şi acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva încheierii nr. 521 din 10 noiembrie 2003 şi împotriva sentinţei nr. 26 din 26 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care le casează şi pe fond, respinge cererea de suspendare şi acţiunea, ca nefondate.
Respinge recursul formulat de SC C. SA Sighişoara, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 1554/2005. Contencios. Anulare acte de... → |
|---|
