ICCJ. Decizia nr. 1562/2005. Contencios. Anulare decizie încadrare în grad de handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1562/2005
Dosar nr. 7249/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 19 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei M.M., a anulat Decizia nr. 820/2004 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi şi a obligat această comisie să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantei în „gradul de handicap doi, grav".
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât, în raport cu „afecţiunile şi diagnosticul stabilit", cu „intensitatea bolii şi capacitatea reclamantei de dependenţă" aceasta poate fi încadrată în categoria handicap grav, conform Cap.1 pct. 1 din Ordinul nr. 726/2002, emis de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap.
Prin motivele scrise, depuse la dosar şi susţinute oral în faţa instanţei, se arată că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 2 alin. (1) din OUG nr. 102/1999 şi a Ordinului nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002, privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, gradele de handicap sunt: grav, accentuat, mediu şi uşor.
Or, obligarea recurentei-pârâte la emiterea unei decizii prin care reclamanta să fie încadrată „în gradul de handicap doi, grav", care nu este prevăzut de textul mai sus arătat, este nelegală.
Netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii mai rezidă şi din aceea că instanţa de fond a reţinut în mod nejustificat, „capacitatea reclamantei de dependenţă", deşi aceasta a desfăşurat o activitate profesională timp de 15 ani, iar Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a precizat că afecţiunea handicapantă nu face imposibilă deplasarea, mersul şchiopătat putând fi corectat prin purtarea unei ghete ortopedice.
Actele medicale aflate la dosar atestă faptul că deficienţa intimatei este medie, spre accentuată care, potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătăţii şi familiei, (Cap. I pct. 1), se încadrează în gradul de handicap accentuat.
Prin urmare, Decizia nr. 820 din 5 februarie 2004 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, este legală, iar anularea ei de către instanţa de fond, greşită.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi pe fond, va respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 19 mai 2004. a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2005. Contencios. Anulare acte de... | ICCJ. Decizia nr. 1568/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
