ICCJ. Decizia nr. 1571/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1571/2005
Dosar nr. 7297/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. 1343/CA din 9 februarie 2004, la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 8724 din 12 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 275 din 11 mai 2004, a admis acţiunea reclamantei L.M.,a formulată împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş. A anulat hotărârea nr. 8724 din 12 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1944 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei a reţinut că reclamanta, minoră fiind, împreună cu mama sa, au plecat din Oradea,la Timişoara, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, în iunie 1944, în momentul refugiului reclamantei, localitatea Oradea aflându-se sub autoritatea Statului maghiar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând că sentinţa este lipsită de temei legal, întrucât la data de 6 septembrie 1940 s-a refugiat din Oradea, doar tatăl reclamantei (R.S.) iar în anul 1944, când reclamanta împreună cu mama sa s-au refugiat din Oradea, la Timişoara, graniţa era deschisă.
Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, apărările intimatei-reclamante, materialul probator aflat la dosar şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică, pentru considerentele ce se vor menţiona în continuare.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, în această categorie fiind incluse şi persoanele care au fost expulzate, care s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă, aşadar, că în categoria persoanelor care au fost persecutate din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, la care face referire art. 2 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, sunt incluse şi persoanele refugiate din Ardealul de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena.
Din probele administrate în cauză se reţine că tatăl reclamantei (R.S.) s-a refugiat din Oradea, în Timişoara, la data de 6 septembrie 1940, ca urmare a aplicării Dictatului de la Viena, iar reclamanta, născută în Oradea, la 28 decembrie 1929, s-a refugiat împreună cu mama sa, din Oradea, la Timişoara, în iunie 1944. Din adresa Ministerului Apărării Naţionale - Centrul Militar Zonal Bihor S.E. 1113, rezultă că, la data refugiului reclamantei, Oradea era sub ocupaţie maghiară, fiind eliberată la 12 octombrie 1944, refugiul producându-se din cauza persecuţiilor etnice la care era suspusă familia reclamantei, de către autorităţile maghiare.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 275 din 11 mai 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5320/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
